Drumul catre nicaieri...: ianuarie 2010

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

De dimineata

Imi inchid pleoapele obosite
Greoaie parca de atatea ganduri...
Ma impiedic in nimicuri
Si uit sa ma ridic...
Mie un dor nebun de floarea de colt
Ce nerabdatoare ma aseapta ,
Cantand la pianul cu clape de foc...

O pasare imi canta o serenada
Cand mai tare cand mai incet.
Inchid ochii si imi dau seama
Ca sunt doar gandurile mele
De dimineata...
Este iubirea mea verde-albastruie
Acompaniata de o vioara prea veche.

Inchid ochii si astept ca visele
Sa ma inunde din nou...
Strang tare in brate parfumul tau
Si nu vreau sa ii mai dau drumul...

joi, 28 ianuarie 2010

................

E frig afara.... w frig si zapada...nu a mai vazut o asemenea iarna de cand eram copil si ma dadeam cu sania...fara ganduri, fara griji, fara idei...fara nimic...

Credeam ca am ramas din nou fara inspiratie, insa de aceasta data definitiv, credeam ca nu voi mai scrie niciodata, credeam ca doar o sa privesc randurile scrise demult si din cand in cand o lacrima va aluneca pe obrazul meu...dar in momentul in care mi-a trecut prin gand sa incerc, cuvintele au inceput sa vina, nu stiu de unde...dar cu o repeziciune care la un moment dat m-a speriat...
Zapada, iarna, ganduri, iubire, brad de craciun urias, cele mai frumoase zile departe de tot, departe de oamenii rai, departe de nimicuri de zi cu zi, departe pana si de noi, iubire, respect, idei, vise albastre si verzi, amintiri frumoase, planuri pentru o viata, rasete nebune, nopti cu multe sentimente noi, nopti traite intens, nopti cu doua realitati, una cu ochii larg deschisi si cealalta cu ochii inchisi...
Ma intreb uneori...oare cum va fi anul viitor pe vremea asta, oare ce voi face...oare cum va fii viata mea...???
haide...zambeste ca sa pot zambii si eu :)

...

CITATE PAULO COELHO

Problema mea sunt eu însumi.

Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti.

Viaţa este foarte rapidă, îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în câteva secunde.

Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm seama la nimic din toate acestea. Nu pricepem că El se află oriunde Îl lăsăm să intre.

Războinicul ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit întotdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.

Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun.

Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.

Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.

Cine e înţelept este înţelept doar pentru că iubeşte şi cine e nebun e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.

Când nu mai ai speranţă n-are rost să-ţi iroseşti puterile luptând cu imposibilul

Da, asta era libertatea: să simtă ce-şi dorea, indiferent de părerea altora.

Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi, fără excepţie, au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri.

Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă.

Războinicul luptă uneori cu cei pe care-i iubeşte.