Oamenii... din nou despre oameni...

Cred ca o viata intreaga de acum in colo voi incerca sa descopar oamenii, sa-i inteleg mai bine, sa ma pot apropia de sufletele lor... sa pot...macar pentru o secunda sa ii fac sa simta fericirea din sufletul meu si sa zambeasca, sa zambeasca sincer... Sa priveasca in oglinda si sa vada dincolo de aparente... la sufletul lor care asteapta in liniste sa fie bagat in seama.
Ma gandeam asta...pentru a nu stiu cata oare... ca toti oameni raspund la intrebarea "Ce mai faci?" cu "Bine!"...chiar daca nu fac bine, sau chiar daca, poate, fac extraordinar de bine.
"Bine!"...
Am auzit atat de mult acest cuvant incat a inceput sa ma irite...uneori nici nu mai are rost sa adresezi intrebarea...primesti raspunsul ...acelasi de fiecare data...si pe acelasi ton sec, dupa care urmeaza cateva secunde de pauza in care fiecare mediteaza la intrebare si respectiv la raspuns... secunde care par imense...
Ma gandesc, oare cati oameni dau importanta acestei intrebari, oare cati o spun din suflet, din dorinta de a primii intradevar un raspuns sincer...sau, la cati a devenit un fel de tic verbal...
De cate ori cineva intrebata "ce mai faci?" imi vin in minte o gramada de lucruri pe care le-am facut, tot ce am invatat , tot ce am trait...toate sentimentele care m-au incercat in ultima perioada si care sunt noi si inuman de placute... dar cu toate astea, si eu ca si fiecare, ma rezum la..."Bine!" acelasi "Bine!" sec...nimeni nu stie la ce ma gandesc, la cate am cunoscut...

TE-AS TINE IN BRATE...

Te-as tine in brate... o eternitate...
Te-as tine in brate...pana mi-ai spune ca nu mai poti,
Pentru o secunda te-as lasa... insa gandurile mele oricum te vor imbratisa.
Sa te tin langa mine pentru 10 vieti de acum in colo,
Sa pot sa iti arat cat de mult TE IUBESC!
Sa te sarut in fiecare secunda...si sa-mi las gandurile sa zboare,
Inima si sufletul meu...sa zburde alaturi de inima si sufletul tau...

Doar EU...si TU... in lumea noastra...
Te-as tine in brate...

AS VREA SA FIU...

As vrea sa fiu un vis... sa pot veni la tine cand vreau ,
As vrea sa fiu lacrima ta... sa nu te las sa plangi niciodata
As vrea sa fiu soare sa te pot privi in fiecare zi,
Si luna...sa te veghez in fiecare noapte.
As vrea sa fiu aer...sa te pot imbratisa in fiecare zi,
As vrea sa fiu lumea intreaga...sa te pot avea doar pentru mine!

TRISTETEA...

M-am certat azi cu tristetea...
A venit si m-a cuprins in brate cand ma asteptam mai putin,
Am certat-o ca vine asa...inopinant...
Ca nici macar nu bate la usa sufletului nostru inainte.
Mi-a zambit frumos si nu a spus nimic,
Ma strangea doar in bratele ei reci, fara sa scoata o vorba...
A stat asa tacuta, pentru cateva ore
La un moment dat, i-am spus sa plece,
Ca sufletul meu nu e acasa , si nu cred ca va mai fi vreodata,
Acum e fericit... si sper sa ramana asa...
A vrut sa puna stapanire pe inima mea,
Dar i-am explicat ca nici ea nu e... au plecat de la mine,
Nu mai sunt stapana pe propria persoana, proprile sentimente.
S-a uitat ciudat la mine si m-a intrebat cine mi le-a luat...
Nu i-am raspuns...
A plecat, suparata.
Ma intreb...
Tristetea nu isi ia niciodata concediu?

Am uitat sa-ti spun...

Cred ca azi am uitat sa-ti spun ceva...
Am uitat sa-ti spun cat de mult ma bucur ca faci parte din viata mea,
Sau mai bine spus ca ai devenit viata mea...
Am uitat sa-ti spun ca te iubesc enorm ,
Si ca as face ORICE pentru tine...
Am uitat sa-ti spun ca fiecare secunda departe de tine pare un veac,
Ca in fiecare minut simt mirosul tau pe pielea mea,
Iti simt atingerea...buzele...te simt pe tine...
Am uitat sa-ti spun ca nu voi pleca niciodata de langa tine,
Nici daca tu vei vrea asta...o sa raman cu forta in viata ta...
In cazul in care voi uita sa-ti spun toate astea in fiecare zi...
Te rog sa-mi amintesti...

Here I Am...

Pentru tine...pentru voi...pentru sufletu tau, al meu...pentru sufletul nostru.......

Oamenii si sufletele lor...

Vremea e posomorata rau, nu vrea sa vb cu nimeni , si face pe incapatanata. Am incercat sa vb cu ea dar mi-a intors spatele, m-am intristat putin ca nu a vrut sa vorbeasca cu mine...dar mi-a trecut repede. Mi-am indreptat atentia spre altceva, spre profa de presa scrisa, care azi ne povestea despre presa in context european, si despre importanta valorilor culturale... O priveam si ma gandeam oare ce as putea sa invat de la ea...poate calmul cu care ne vorbeste...
O priveam si ma gandeam ce se poate ascunde in gandurile ei, ce fel de om este in viata de zi cu zi , si mai ales ma gandeam cum ma vede ea de acolo din fata, pentru ca se uita fix la mine si vorbea... m-am intimidat putin... am impresia ca atunci cand cineva se uita fix la mine, incearca sa-mi cunoasca gandurile, incearca sa-mi invadeze intimitatea, la care tin atat de mult. Bine...e absurd sa gandesti asta... pentru ca indiferent cat de mult ti-ai dorii sa cunosti gandurile unei persoane nu reusesti sa treci dincolo de aparentele pe care ea vrea sa le afiseze, nu poti afla mai mult decat vrea sa te lase sa afli...
Am plecat de la scoala cu gandul la oameni in general, la starile lor, la sentimentele lor... la tot ce inseamna ei...
Ma gandeam la pesimismul pe care o mare parte a oamenilor il au , il simt in fiecare secunda in fiecare minut, e prezent in viata lor clipa de clipa, ma intreb oare cati dintre ei se uita dimineata in oglinda si incearca sa vada dincolo de aparente, sa-si priveasca pur si simplu sufletul in oglinda...
De fiecare data cand ne uitam in oglinda nu suntem atenti decat la aspectul fizic care de cele mai multe ori nu ne place, fie parul nu sta cum vrem noi, fie observam ca avem un pic de burtica, sau un centimetru in plus pe picioare, dar sufletul...pe el cine il priveste? Nimeni nu mai are timp sa discute cu propria persoana, sa discute cu sufletul lui...toata lumea e pe fuga, nu degeaba se spune ca suntem in secolul vitezei, lumea e in continua miscare...iar intalnirea cu propriul suflet e amanata la nesfarsit...
Sufletul ne vorbeste doar ca noi nu il ascultam...nu avem timp sa il auzim...cu toate astea eu l-am auzit pe al meu cand a spus ca te iubeste, pe tine, cu toata puterea...
Ma gandeam ca intr-o zi sa stau doar eu cu el...eu si sufletul meu... sa discutam.... asta daca voi avea timp...

Daniela spunea...

"Am invatat ca sentimentele raman intacte numai in momentul in care esti in stare sa faci diferenta intre "a iubi" si "a-ti fi drag". Prea putini facem asta...
Tu iubesti sau ti-e drag doar?"

Chiar daca faci diferenta dintre "a iubi" si "a-ti fi drag" sentimentele se schimba. Gandeste-te la sentimentele tale de acum o luna, de acum un an sau doi, gandeste-te ce ai simtit in momentul in care ai vazut pentru prima data o persoana si ce ai simtit dupa ce ai cunoscut-o putin mai bine.Gandeste-te cu cata patima ai iubit la un moment dat o persoana, iar acum poate ca te urasti pentru ce ai putut sa simti atunci, sau cata indiferenta ai simtit si acum ai vrea sa fi in preajma ei tot timpul.Sentimentele se schimba de la o zi la alta de la o ora la alta. Poate nu cu foarte mult, dar se schimba, se intensifica, sau nu...

Si ca sa-ti raspund la intrebare... IUBESC! mai frumos ca niciodata, mai intens, mai inocent..., mai...

Mi-am pierdut sufletul... si gandurile...

Mi-am pierdut sufletul...si gandurile...
Nu le mai gasesc.
Am inceput sa caut peste tot,in pat, pe biroul cu multe hartii imprastiate,
In biblioteca...peste tot am cautat....unde ar putea fi???
Ma uit acum pe geam...
Poate au zburat atunci cam am deschis pentru 10 minute geamul...
Dar de ce sa fi plecat?
Ciudat...fara suflet si fara ganduri...ma simt totusi fericita, dureros de fericita,
Poate chiar prea fericita...
Imi aduc aminte ca ai fost la mine...
Iar de cand ai plecat eu nu imi mai gasesc sufletul si gandurile,
Le-ai luat tu?
Da...cred ca da, mi le-ai furat atunci cand nu am fost atenta!
Si ai plecat cu ele...sunt la tine...sunt in siguranta.
Promite-mi ce vei avea grija de ele...
Te rog promite-mi...

Despre sentimente...

Am invatat in ultima perioada ... sa ma bucur de fiecare sentiment indiferent cat de mic este, sa-l traiesc la intensitate maxima, sa-l apreciez si sa ma bucur ca a existat...
Daca stau putin sa privesc inapoi, pot sa afirm ca sentimentele sunt in continua miscare, probabil ca nu doar mie mi se intampla acest lucru, cu siguranta e ceva general. Fiecare om traieste sentimentele asa cum crede si cum poate ...unii mai intens, alti nu le baga deloc in seama, pentru unii o iubire neimpartasita poate fi momentul sinuciderii sufletului lor...pentru alti poate fi doar o ocazie de a devenii mai ambitiosi...
Sunt ciudate sentimentele... acum pot avea o anumita intensitate iar peste ceva timp ele pot fi mai intense sau pot disparea de tot...
Ma intreb daca...poti ramane fara sentimente...poti oare sa fi imun la toate?

Acum...
Te iubesc!
Cu tot sufletul meu, cu toata fiinta mea... cu totul....

Gandurile mele s-au sinucis

Milioane de culori apar si dipar,
Se apropie si se departeaza ca o naluca beata.
Stau pe scaun... dar...ma scurg...
Incet...
E atat de liniste incat doare...
Doare si melodia care se aude in fundal,
Dor si gandurile pe care le am acum,
Dor pana si amintirile...
Ma scurg incet de pe scaun,
Si nu pot sa fac nimic.
Gandurile, se scurg si ele, prin mine...
Si dor din ce in ce mai tare.
S-au oprit...e liniste totala...inauntru...
Gandurile mele s-au sinucis, cu proprile arme,
Nu mai simt nimic...nu le mai aud...
Nu-mi mai aud gandurile...
Au murit...
Le strig...din nou ...si din nou...
Nu imi mai raspund, acum sufletul a preluat conducerea.
E derutat si nu stie ce sa faca,
Tocmai s-a trezit din somn...a visat.
Gandurile mele s-au sinucis....

SOARELE...

A iesit soarele... oare vine din nou vara???
Ar fi mult prea frumos...
Am auzit ca este un soare cu dinti,
Oare cum arata, are intradevar dinti,
Sau i se spune asa doar pentru ca este rece...
Dar d c nu mai vrea sa ne incalzeasca?
Oare s-a suparat...?
Sau poate a facut un pact cu iarna,
Sa o lase si pe ea sa se faca prezenta macar putin...
Sau poate iarna i-a furat soarelui toate puterile,
Mai bine spus o mare parte dintre ele.
Acum este prezent, il vedem, ne da putina lumina,
Dar nu vrea sa ne incalzeascacu adevarat.
Sta doar si ne priveste lenes,
Va reveni... asta o stiu...
Odata cu primavara, si cu prietena lui cea mai buna,
Vara....
Nici el nu este singur... are pe cineva...
Asa cum am si eu... pe cineva langa mine...tot timpul...

ZAMBESC... IUBESC...DECI TRAIESC...

Zambesc... iubesc... deci traiesc...

Am vrut sa scriu mai mult ... insa nu am reusit, cuvintele parca nu vor sa iasa... o sa mai astept...

INAPOI... IN TIMP...

E luna plina...
Stau si privesc inapoi, tot ce am trait pana acum,
Tot ce am invatat , tot ce am fost in stare sa cunosc,
Tot ce mi-am dorit, ce am visat, tot ce am facut...
Revad oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor,
Oameni care au avut o importanta mai mare sau mai mica,
Oameni de la care am invatat ceva, cat de putin...
Oameni pe care am dorit sa-i tin aproape,
Dar ei au ales sa plece...
Sau oameni pe care i-am lasat eu sa plece usor,
Am invatat sa traiesc cu ajutorul celor din jur,
Iar acum sunt dependenta de ei...
E luna plina...
Iar eu caut acum in sacul cu amintiri, oameni, prieteni,
Mi-era dor... de tot...pana si de mine...
Astazi... mi-a fost teama...teama de a nu ramane singura,
Atunci cand ma astept mai putin,
Eu si teama... ne cunoastem demult, de mici chiar,
A trecut ceva timp de cand nu am mai discutat,
Iar azi s-a gandit sa ma invite la un ceai...
Am simtit-o din nou...rece si grea.
Ca si atunci ...demult...

SUFLETE...

Azi... totul parea atat de ... gol si sarac,
Pomi care acum cateva luni radiau de fericire,
Acum sunt tristi si foarte...goi...
Mergeam pe strada si priveam oameni...
Sunt la fei ca pomi care si-au pierdut coroana,.
Sunt tristi si goi...insa ...goi pe dinauntru
Si-au pierdut toate "frunzele" care le tinea sufletul viu
Au pierdut toate lucrurile marunte care le imbracau viata,
Intr-o aura placuta si frumoasa...privita din exterior...
Copacii care sunt pe marginea drumului
Isi vor recapata coroana anul viitor,
Pana atunci se vor bucura de putina libertate...
Dar oamenii.... oamenii nu-si vor recapata "frunzele "
Poate niciodata...
Spun asta, pentru ca o mare parte dintre ei...nici nu vor.
Se simt bine asa... in lumea lor , o lume pe care ei si-au creat-o
Si in care au ajuns sa se simta chiar bine,
Le este frica sa mai zambeasca, pentru ca pot parea slabi,
Le este frica sa fie buni , pentru ca pot parea prosti,
Unora le este frica si sa iubeasca, pentru ca vor fi raniti,
Altora le este frica sa vorbeasca, pentru ca e posibil sa fie contrazisi...
Si astfel se complac asa... intr-o lume a lor...
Merg pe strada pierduti in cine stie ce ganduri,
Si nu au timp sa priveasca in jur, sa vada cate lucruri minunate sunt...
Nu au timp sa observe lucrurile marunte.
Si-au uitat pana si amintirile... care au ramas captive...
Intr-un alt "eu"...
Sper ca totusi cineva va aduce ...cati-va muguri,
In sufletele care si-au pierdut identtatea...

AMINTIRI...

Am inceput sa sap ...In propriul suflet sa vad ce mai gasesc...
Am dat peste amintiri frumoase, peste persoane ,
La care nu m-am gandit demult,
Persoane care au avut...sau inca au , un rol in viata mea.
Ma gandesc acum cat de fericita sau trista am foat in unele momente,
Imi amintesc ... primul sarut... primit de la tine....
Prima imbratisare...
Ce noi erau toate si cat de intense...
Pe atunci traiam intr-o lume care era doar a mea,
O stiam doar eu...
Acum nu mai sunt singura... in lumea mea...
Mi-am invitat si prietenii...

IN CAUTAREA FERICIRII...

E deja toamna... toamna tarzie...
Mirosul de iarna, e tot mai puternic,
Frunzele au plecat la plimbare
Impreuna cu vantul, care nu mai e la fel de iubitor.
Mergeam impreuna ... si imi facea placere,
Frunzele... desi imbatranite... zburdau pe drumul acum pustiu,
Asemeni unor copii care acum au descoperit magia vietii...
Cu toate ca viata lor... e pe sfarsite...
Gasesc bucuria fiecarei clipe... chiar si in cea mai mica intamplare.
M-am oprit pe o banca... frunzele treceau pe langa mine...
Unele se opreau pentru cateva clipe... ma priveau curioase...
Dupa care isi vedeau in continuare de drumul lor...
Una dintre ele ... a ajuns in palma mea... impinsa putin de vant,
Ma privit zambind... si m-a intrebat " ce faci aici?"
"Caut fericirea ... " am raspuns eu...
Frunza a stat un pic pe ganduri ... dupa care a strigat vantul...
Care era putin agitat, dar totusi bucuros,
Si l-a intrebat daca nu a vazut cumva fericirea,
Atunci vantul curios m-a intrebat...
"De ce cauti feiricirea? De ce o cauti aici si nu in sufletul tau?"
Putin surprinsa de intrebare raspund
"Nu vreau fericirea pentru mine... eu nu am ce sa fac cu ea,
Atat timp cat prietenii mei nu o au.
Vreau fericirea pentru ei si atunci voi avea si eu..."
Surprinsi de raspuns au cazut pe ganduri... s-a facut liniste...
Parca intreg universul auzise raspunsul meu si acum medita.
"Vad de multe ori tristete in ochi lor, durere, singuratate...
As vrea sa pot schimba asta, sa le pot face sa dispara,
Iar in ochi lor sa se citeasca doar ... fericire..."
Universul a tacut...
Atunci mi-am dat seama ca fericirea e in sufletul fiecaruia,
Trebuie doar sa ii ajut sa o gaseasca... printre multele sentimente uitate.
Iar universul a acceptat sa fie complicele meu...

MARTURISIRE

Te priveam cum dormi...
Si ma gandeam ca nu reusesc
Sa imi dau seama cine esti defapt,
Dar totusi TE IUBESC...
Ai aparut cand probabil
Aveam cea mai mare nevoie , de cineva...
De cineva care sa fie langa mine,
Sa ma inteleaga...
Nu stiu daca tu intelegi ceva,
Dar esti aici...
Si cel putin incerci...

POVESTEA UNEI STELE

Priveam spre cer...
Era senin si toate stelele, erau parca, adunate la sedinta...
Mi-am intors privirea cautand ceva
Nu stiam ce, insa, la un moment dat am zarit...ceva...
Era o stea...
O stea care staluceste atat de puternic, si de frumos...
Timp de cate secunde am ramas tacuta,
Privind steaua...
La un moment dat mi se parea ca se apropie... m-am speriat...
Venea din ce in ce mai aproape,
Vroiam sa fug, dar corpul nu ma asculta,
Vroiam sa strig dar nu reuseam,
Vroiam sa plang, dar lacrimile mi-au inghetat...
Si am ramas asa... nemiscata...
S-a apropiat, m-a privit indelung, la fel cum am privit-o si eu...
In lumina ei am vazut, toata viata mea... toate visele, ideile,
Temerile... chiar si realizarile...
A inceput sa-mi vorbeasca despre incredere...
Incredere pe care o am in mine...
M-a facut sa inteleg ca exista,
Exista in toate lucrurile marunte si simple
Pe care le fac in fiecare zi, si pe care doresc sa le fac.
Straluceam... si eu ...si ea...
E steaua mea...
Am gasit-o ... acum stiu ca e aici, si sper sa nu plece...

DESPRE TINE...

Mi-a vorbit vantul...
Desi grabit, s-a oprit totusi la o cafea...
A inceput sa-mi povesteasca despre el... despre aventurile sale,
Despre lumea pe care el o vede... trista...
Sustine ca oamenii au uitat sa mai fie copii,
l-am contrazis... si i-am povestit de tine...
I-am povestit despre sinceritatea ta,
Despre dragostea ta fata de oameni,
Despre toate lucrurile marunte pe care le faci,
Despre zambetul sincer pe care il ai de fiecare data,
Despre tot ce insemni tu...
O lacrima a aparut ... de unde... nu stiu...
Si a ajuns in palma mea...
Mi-a spus..sunt norocoasa...
De ce...???
Pentru ca te cunosc pe tine...

PRIETENIA

Am inteles in ultimele zile... ca poti sa ai incredere intr-o persoana foarte repede... poate devenii prietenul tau cel mai bun mai repede decat ti-ai imaginat vreodata, ajungi sa te destainui si sa realizezi ca te intelege mai bine decat o face o persoana pe care o cunosti de cativa ani buni si care sustine cu toata taria ca te asculta.
E important sa fi ascultat... e foarte important sa stii ca cealalta persoana chiar isi doreste sa te asculte ...
Prietenia... ce este defapt aceasta prietenie... inseamna oare...nevoia omului de a vorbi despre sine, nevoia de a asculta si de a fi ascultat, nevoia de a te destainui, nevoia de a avea pe cineva langa tine... langa sufletul tau...
Prietenia... straluceste ca o stea... in momentul in care ai ajuns sa o descoperi... e intradevar minunata, trebuie doar sa sti din ce unghi sa o privesti, si atunci...poti avea totul.

Mi-am dat seama ca poti cunoaste un om de cateva zile si sa ai impresia ca il cunosti de o viata... si de asemenea poti sa stai o viata langa un om si sa nu reusesti sa-l cunosti... sa ramana un simplu trecator prin viata ta...

E ciudat... dar pot afirma ca inca mai exista oameni care sunt sinceri si care nu au uitat sa zambeasca sincer, nu au lasat sufletul de copil sa plece, ci l-au obligat sa ramana... iar acum straluceste in jurul lor...
O sa ma intrebati de ce fac aceasta afirmatie... pentru ca eu am descoperit ... o astfel de persoana... statea ascunsa si nu zicea nimic... astepta sa fie descoperita... ;))