Drumul catre nicaieri...: PRIETENIA

marți, 4 noiembrie 2008

PRIETENIA

Am inteles in ultimele zile... ca poti sa ai incredere intr-o persoana foarte repede... poate devenii prietenul tau cel mai bun mai repede decat ti-ai imaginat vreodata, ajungi sa te destainui si sa realizezi ca te intelege mai bine decat o face o persoana pe care o cunosti de cativa ani buni si care sustine cu toata taria ca te asculta.
E important sa fi ascultat... e foarte important sa stii ca cealalta persoana chiar isi doreste sa te asculte ...
Prietenia... ce este defapt aceasta prietenie... inseamna oare...nevoia omului de a vorbi despre sine, nevoia de a asculta si de a fi ascultat, nevoia de a te destainui, nevoia de a avea pe cineva langa tine... langa sufletul tau...
Prietenia... straluceste ca o stea... in momentul in care ai ajuns sa o descoperi... e intradevar minunata, trebuie doar sa sti din ce unghi sa o privesti, si atunci...poti avea totul.

Mi-am dat seama ca poti cunoaste un om de cateva zile si sa ai impresia ca il cunosti de o viata... si de asemenea poti sa stai o viata langa un om si sa nu reusesti sa-l cunosti... sa ramana un simplu trecator prin viata ta...

E ciudat... dar pot afirma ca inca mai exista oameni care sunt sinceri si care nu au uitat sa zambeasca sincer, nu au lasat sufletul de copil sa plece, ci l-au obligat sa ramana... iar acum straluceste in jurul lor...
O sa ma intrebati de ce fac aceasta afirmatie... pentru ca eu am descoperit ... o astfel de persoana... statea ascunsa si nu zicea nimic... astepta sa fie descoperita... ;))

2 comentarii:

Daniela4 noiembrie 2008 la 22:41
"Misca soarele si celelalte stele..."
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonymous27 noiembrie 2008 la 22:00
Trebuie sa nu te opresti din scris ....

"Oamenii se impart în doua categorii: unii cauta toata viata si nu gasesc, altii gasesc si nu sunt multumiti".

Te pup verisoara :)
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

...

CITATE PAULO COELHO

Problema mea sunt eu însumi.

Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti.

Viaţa este foarte rapidă, îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în câteva secunde.

Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm seama la nimic din toate acestea. Nu pricepem că El se află oriunde Îl lăsăm să intre.

Războinicul ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit întotdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.

Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun.

Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.

Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.

Cine e înţelept este înţelept doar pentru că iubeşte şi cine e nebun e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.

Când nu mai ai speranţă n-are rost să-ţi iroseşti puterile luptând cu imposibilul

Da, asta era libertatea: să simtă ce-şi dorea, indiferent de părerea altora.

Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi, fără excepţie, au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri.

Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă.

Războinicul luptă uneori cu cei pe care-i iubeşte.