miercuri, 5 noiembrie 2008

POVESTEA UNEI STELE

Priveam spre cer...
Era senin si toate stelele, erau parca, adunate la sedinta...
Mi-am intors privirea cautand ceva
Nu stiam ce, insa, la un moment dat am zarit...ceva...
Era o stea...
O stea care staluceste atat de puternic, si de frumos...
Timp de cate secunde am ramas tacuta,
Privind steaua...
La un moment dat mi se parea ca se apropie... m-am speriat...
Venea din ce in ce mai aproape,
Vroiam sa fug, dar corpul nu ma asculta,
Vroiam sa strig dar nu reuseam,
Vroiam sa plang, dar lacrimile mi-au inghetat...
Si am ramas asa... nemiscata...
S-a apropiat, m-a privit indelung, la fel cum am privit-o si eu...
In lumina ei am vazut, toata viata mea... toate visele, ideile,
Temerile... chiar si realizarile...
A inceput sa-mi vorbeasca despre incredere...
Incredere pe care o am in mine...
M-a facut sa inteleg ca exista,
Exista in toate lucrurile marunte si simple
Pe care le fac in fiecare zi, si pe care doresc sa le fac.
Straluceam... si eu ...si ea...
E steaua mea...
Am gasit-o ... acum stiu ca e aici, si sper sa nu plece...

Un comentariu:

  1. Mie mi-a spus ca n-o sa plece. Despre fuga o sa-ti povestesc in alta zi...

    RăspundețiȘtergere