miercuri, 5 noiembrie 2008

DESPRE TINE...

Mi-a vorbit vantul...
Desi grabit, s-a oprit totusi la o cafea...
A inceput sa-mi povesteasca despre el... despre aventurile sale,
Despre lumea pe care el o vede... trista...
Sustine ca oamenii au uitat sa mai fie copii,
l-am contrazis... si i-am povestit de tine...
I-am povestit despre sinceritatea ta,
Despre dragostea ta fata de oameni,
Despre toate lucrurile marunte pe care le faci,
Despre zambetul sincer pe care il ai de fiecare data,
Despre tot ce insemni tu...
O lacrima a aparut ... de unde... nu stiu...
Si a ajuns in palma mea...
Mi-a spus..sunt norocoasa...
De ce...???
Pentru ca te cunosc pe tine...

Un comentariu:

  1. Stii de ce mi-ai adus aminte????
    Uite:

    "-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.
    -Daca ai timp.… am raspuns eu.


    Dumnezeu a zâmbit, spunând:
    -Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?


    -Ce te surprinde cel mai mult la oameni?


    Dumnezeu a raspuns:


    -Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; că îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.



    Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:



    -Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?

    -Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oamnei se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit;
    sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.



    -Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva : ce ai dori ca oamenii sa stie ?



    Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis:
    -Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna…"

    Interviu cu Dumnezeu - Octavian Paler

    RăspundețiȘtergere