Plang... dar tie nu iti pasa, Esti departe, si probabil ai uitat de mine. E tarziu... Eu ma simt pierduta... Am nevoie de cineva care sa ma ajute, Sa ma ajute sa ma ridic... Dar tu nu vrei sa te apropii de mine, Nu imi ramane decat sa plang ... O sa plang pana ma voi trezii, Pana voi ramane fara lacrimi Si atunci voi fi nevoita sa ma opresc, Sa incerc sa ma ridic si sa imi continui drumul E tarziu... Si mie imi este dor de tine...
E trist... Astazi a fost o alta zi , o noua provocare... o alta zi trista... Mi-am dat seama ca aparentele pot insela, ca oamenii nu sunt intotdeanuna ce par a fi, ca pot spune ceva si sa gandeasca cu totul si cu totul altceva. Cred ca e ceva normal... dar totusi trist. Am vazut un cersator... si mi-am dat seama ca si noi ceilalti oameni suntem cersatori o viata intreaga, Cersim iubire... Si suntem atat de suparati ca nu primim incat nu observam cand trece pe langa noi, nu ne spune nimic, pur si simplu vine, daca nu-i dam atentia necesara ... pleaca...pe varful picioarelor, la fel cum a venit... iar noi ramanem cersind in continuare ceea ce nu am putut observa....
Sunt singura si in jurul meu e o liniste apasatoare... e prea liniste... nu se aude nimic, doar bataile inimi mele, care alearga din ce in ce mai tare. E intuneric... si liniste... nu mi-e frica, sufletul meu este obisnuit cu aceasta stare, se simte in largul lui , mergand pe bajbaite... La geam apare o lumina... era luna care a tras cu ochiul , dar s-a speriat cand a vazut tristetea care a invaluit camera si acum s-a ascuns... credeam ca poate ea ma va salva... dar nu... a plecat si ea... Incerc sa adorm dar e prea liniste, inchid ochii te vad pe tine... si mi-e dor ...
Privesc luna...e luna plina si parca imi zambeste... eu nu pot sa-i zambesc, pur si simplu nu pot, acum ma gandesc la tine... probabil ca tu m-ai uitat... eu nu. Imi amintesc fiecare secunda pe care am petrecut-o langa tine, fiecare minut, ora sau zi in care ai fost aproape de sufletul meu... ma hranesc cu aceste amintiri pana o sa ne intalnim din nou, poate ca atunci va fi altfel, poate nu vei ma fi asemeni unei statui de piatra cu inima rece... Stai langa mine fara sa faci nimic... nici makar nu ma iei de mana... incerc sa te inteleg dar nu cred ca reusesc... Nu vreau decat sa fi fericit... dar nu stiu ce sa fac ... E tarziu... iar tu esti departe, departe... si nu vrei sa te apropii de sufletul meu...
Am incercat sa inteleg oameni, comportamentul lor, cuvintele pe care le rostesc uneori, gandurile, ideile... tot ce tine de cei care ma inconjoara. E destul de greu pentru ca oamenii sunt schimbatori, azi spun ceva maine altceva... azi fericiti maine poate tristi, azi vor ceva maine cu totul si cu totul altceva. Astazi m-am trezit putin trista...nu stiu de ce... m-am simtit singura ... Ciudat ... siguratatea a pus stapanire pe sufletul meu fara sa ma intrebe, s-a strecurat incet ... fara sa imi dau seama, eram in mijlocul unui grup de oameni, fizic eram cu ei, vorbeam, radeam... dar totusi sufletul meu era departe... eu eram departe. Oare singuratatea nu are somn... vine si te invaluie cand te astepti mai putin, isi face pur si simplu loc fara sa zica nimic... i-am spus sa plece, dar se face ca nu ma aude... va pleca doar cand ea va simti ca nu mai are loc...
Sunt doar un fluture cu aripile rupte, Incerc sa zbor, sa ma ridic Dar nu reusesc... Cu fiecare incercare ma adancesc mai tare ... In propria singuratate... Visele mele se darama As vrea sa schimb lumea, Sa ating stelele... Sunt doar un ...fluture Cu aripile rupte, Cazut undeva ...pe pamant.
M-am regasit...Dupa ani de cautari, dupa lungi nopti de plans si singuratate... m-am regasit. M-am intalnit cu mine in vis, m-am certat pentru ca am disparut, ca am stat in intuneric atata timp... Visul era defapt o alta realitate , iar intunericul in care am fost captiva era sufletul meu trist pe atunci... Dar acum... m-am regasit...
Ce rai suntem noi oamenii, pretindem ca stim totul, credem ca ni se cuvine tot, ne permitem sa criticam, sa fim rautaciosi, sa vorbim urat despre alte persone chiar daca nu le cunoastem. Ne permitem sa comentam despre imbracamintea domnisoarei in roz, despre coafura colegei pe care nu o suportam, ne permitem sa jignim si sa mintim… de ce? Pentru ca ne pasa doar de noi… Nu incercam sa intelegem fiecare persoana in parte… daca am face asta am observa cate poate ascunde, cat de frumos poate fi sa gasesti o persoana care sa iti zambeasca atunci cand sufletul tau e trist… sa zambeasca sincer… Dar oameni de azi… nu mai avem timp sa zambim … pentru ca obsesia banilor ne mananca tot timpul. ne cumpara haine scumpe, ne aranjam parul, ne ascundem dupa tone de fard… si pretindem a fi cineva…cineva pe care nu il cunostem defapt. Mergi pe strada si intalnesti doar fetze care iti spun … nu am chef de nimic azi… Trecem de la o stare la alta in incercarea de a ne regasii… suntem veseli dar totusi tristi, suntem calmi dar totusi nervosi… dorim ceva si totusi nimic…
Iubim eternitatea pentru ca nu o putem trai, Iubim lumea pentru ca ne face sa suferim, Iubim soarele pentru ca nu-l putem atinge, si pentru ca ne incalzeste inimile reci, Iubim...pentru ca nu vrem sa fim singuri... Ciudat... Aseara am privit luna si mi-am dat seama ca imi era dor de ea, Ma privea surazand, si parca intelegea ce se intampla in inima mea... Am suras si eu... Astazi, soarele mi-a mangaiat chipul, la fel de surazator ca si luna Mi-am dat seama ca iubesc intreg universul... Iubim... fara sa intelegem ce iubim...
Unde esti? Ai spus ca nu vei pleca niciodata. Ca vei ramane langa mine. Pentru eternitate… Unde ai plecat? Si promisiunea ta?M-ai lasat in urma… Iar acum suntem pe drumuri paralele. Unde esti? Ai spus ca inima ta este la mine Si ca nu ai cum sa pleci. Dar eu sunt singura acum, si te astept… Am crezut ca esti aici. Unde ai plecat? Suflet de copil, vino inapoi Timpul a luat cu el aproape tot…