Drumul catre nicaieri...: OAMENII

luni, 27 octombrie 2008

OAMENII

Ce rai suntem noi oamenii, pretindem ca stim totul, credem ca ni se cuvine tot, ne permitem sa criticam, sa fim rautaciosi, sa vorbim urat despre alte persone chiar daca nu le cunoastem.
Ne permitem sa comentam despre imbracamintea domnisoarei in roz, despre coafura colegei pe care nu o suportam, ne permitem sa jignim si sa mintim… de ce? Pentru ca ne pasa doar de noi…
Nu incercam sa intelegem fiecare persoana in parte… daca am face asta am observa cate poate ascunde, cat de frumos poate fi sa gasesti o persoana care sa iti zambeasca atunci cand sufletul tau e trist… sa zambeasca sincer…
Dar oameni de azi… nu mai avem timp sa zambim … pentru ca obsesia banilor ne mananca tot timpul. ne cumpara haine scumpe, ne aranjam parul, ne ascundem dupa tone de fard… si pretindem a fi cineva…cineva pe care nu il cunostem defapt. Mergi pe strada si intalnesti doar fetze care iti spun … nu am chef de nimic azi…
Trecem de la o stare la alta in incercarea de a ne regasii… suntem veseli dar totusi tristi, suntem calmi dar totusi nervosi… dorim ceva si totusi nimic…

3 comentarii:

Daniela27 octombrie 2008 la 19:55
Mi-a luat mult timp pana am inteles ca "nu in oameni ci in pareri sta raul"
Cu toate astea si eu zic uneori ca n-am mai intalnit niciodata atat rautate in oameni. oare cum ar fi fost relatiile dintre noi daca in fiecare moment am fi trait realitatea si nu propriile iluzii?
Sa te intreb mai bine daca ar fi existat relatii???
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
maria30 octombrie 2008 la 19:27
trist,dar adevarat!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
raza de soare25 martie 2009 la 13:17
daca m-ai intalni pe mine pe strada eu nu ti-as zice decat: "Am chef de ras azi"...cam asta e replica mea...sau daca e cineva trist intreb: "Esti vesela?"...Da persoana respectiva raspunde: "Chiar nu se vede ca nu?!"..Si eu: "Nu-i nimic...te fac eu sa fii vesela:D
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

...

CITATE PAULO COELHO

Problema mea sunt eu însumi.

Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti.

Viaţa este foarte rapidă, îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în câteva secunde.

Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm seama la nimic din toate acestea. Nu pricepem că El se află oriunde Îl lăsăm să intre.

Războinicul ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit întotdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.

Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun.

Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.

Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.

Cine e înţelept este înţelept doar pentru că iubeşte şi cine e nebun e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.

Când nu mai ai speranţă n-are rost să-ţi iroseşti puterile luptând cu imposibilul

Da, asta era libertatea: să simtă ce-şi dorea, indiferent de părerea altora.

Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi, fără excepţie, au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri.

Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă.

Războinicul luptă uneori cu cei pe care-i iubeşte.