Iluzii

S-a lasat amagitoarea noapte
Cuprinsa de un intuneric ametitor
SI rece...
Se joaca si luna
Imi mangaie chipul,
Sperand sa isi alunge singuratatea.
E trista de veacuri...desi lumineaza.
E ca un zambet
Ce ascunde sute de lacrimi
Si o inima trista...
Visez in tacere, creez ganduri
Si astern soapte.
As vrea sa ascult, dar nu inteleg tacerea
As vrea sa uit, dar nu stiu ce.
Priveste-ma in noapte
Si iubeste-ma in soapta.
Am aripile frante.
Alunga-mi amarul si uita de lume...
Iubeste, alinta, priveste
Doreste in gand si cauta-ma in vis.
Soarele imi acopera privirea
Si imi pastreaza secretul.
Tace si ii canta unei flori...
Un fluture rosu imi fura iluziile
Si imi aduce parfum .

O urma de parfum

Sunt momente in care lumea pare atat de mica
Sunt clipe care par o vesnicie,
Si ore care par secunde.
Sunt imagini pe care nu le uiti,
Sunt iubiri care se consuma,
Si care se pierd in uitare.
Ai vrea sa fugi
Insa ceva te retine si iti spune sa taci.
Sunt dimineti in care camera mea
Pare atat de mica, incat ma sufoc.
Sunt momente in care
As vrea sa te tin in brate,
Dar te evapori inainte ca gandul meu
Sa prinda aripi...
Sunt dimineti in care as vrea sa ma trezesc
Aproape de inima ta.
Sunt cuvinte care uita unde se termina realitatea
Si viata continua in ceata.
Trezirea este brusca si dureroasa.
Sunt iluzii care par reale,
Si traiesti inbratisand o urma de parfun...

O lacrima

O lacrima se scurge usor...
Incerc sa o sterg insa apare din nou,
O lacrima ... pentru mine,
Una pentru tine, si pentru ochii tai.
O alta, pentru omul care trece,
Pe cealalta parte de drum
Pe drumul lui...
O lacrima pentru prima privire,
Pentru prima strangere de mana,
Pentru prima imbratisare
Si pentru primul "te iubesc!"
O lacrima...pentru ziua de azi
Si cea de maine.
O alta pentru tigara pe care ai fumat-o,
Pentru noaptea neagra,
Ce tocmai s-a lasat...
O lacrima pentru florile albe,
Care s-au uscat pentru mine.
Una pentru luna care imi zambeste sfios
Si pentru soarele care ma va mangaia
Maine...din nou...
O lacrima pentru lumea intreaga,
O lacrima, pe-o floare albastra...

Te privesc

Te privesc acum...
Printre miile de maini subtiate.
Crengile parca s-au transformat in franghii,
Sunt inca uscate, dar vor prinde viata...
Te privesc acum, cat inca mi se mai permite.
Ai ochii veseli si zambet colorat,
Ai bujori in obraji si radiezi ecou.
Te privesc...
Esti o pata de lumina pe un cer de noapte,
Secundele se scurg senin,
Zambetul tau ma duce catre zori,
Iar ochii tai imi jura credinta,
Ai vrea sa ma atingi dar esti mult prea sus,
Visele mele se inalta catre tine,
Si te ating,iar tu zambesti...
Am facut un balon de vise
Si l-am umplut cu cele mai frumoase ganduri
Cu cele mai frumoase clipe,
Cu cele mai zapacite secrete.
Te privesc printre miile de crengi,
Inca uscate dar parca dornice de viata...
Te privesc de pe geamul meu,
Si te rog sa vii si maine seara,
La aceasi ora...si in acelasi loc
Poate cu un zambet mai mare.
O sa iti spun ca te iubesc
Soptit ...si la ureche...

E luna mea...si imi zambeste...

Cateva raze de soare

Cateva raze de soare
Si un zambet pe buzele tale.

Am impletit o coronita de papadii,
E ca si cum mi-as fi impletit copilaria,
Visele mele toate,
Gandurile si iluzile de primavara.
O floare galbena mi-a prins iubirea,
O papadie imi stie visele...
Cateva raze de soare,
Imi lumineaza chipul,
Si ma fac sa te iubesc.
Firicele de iarba verde
Imi gadila mana,
Le privesc si ma bucur ...
Cateva raze de soare ,
Imi lumineaza viata
Si imi arata drumul catre tine.
Imi zambesc ...
Si apoi ma invaluie
Cu parfum de primavara,
Cu parfumul tau...

Eram eu...

Nu mai cred in nimic,
Nu mai vreau sa cred.
O lupta inutila cu sufletul meu
Secunde scurse degeaba,
Ganduri pierdute in zare
Si colorate in negru...
Ma pierd in intuneric
Si vreau sa raman acolo.

Sunt singura...
Si asa vreau sa raman,
Lumea nu pierde nimic
Si nu regaseste nimic...
Ma pierd intr-un nimic
Si ma transform in el.
Drumul catre nicaieri
Se va opri aici...
O floare uscata
Ti-a cazut la picioare...
Erau visele mele,
Eram eu...
Ai calcat cu piciorul tau
Si totul s-a transformat
In nimic...

Lasati-ma cu supararea mea

Afara soarele straluceste, e acea vreme de primavara pe care majoritatea oamenilor o adora, desi poate nu stiu asta, e acea zi in care ai putea sa te plimbi la nesfarsit...poate la un moment dat voi face si eu asta...cine stie...pe malul marii m-as plimba acum, eu cu supararea mea, cu singuratatea mea, cu gandurile mele...eu...
Azi m-am trezit asa...cu un sentiment de singuratatea, cu o suparare care ma apasa dar nu stiu de ce...
Nu vreau sa vorbesc cu nimeni...doar cu mine...
Incerc sa inteleg tot ce se intampla in jurul meu, incerc sa inteleg persoanele care ma inconjoara , dar nu resuesc, e atat de greu sa sti ce vor cu adevarat, cand nu sti nici macar ce vrei tu...
E una din acele zile in care cuvintele mi se par de prisos, e una din acele zile in care la un moment dat simiti nevoia ca cineva sa te tina in brate...sa nu zica nimic, doar sa te tina strans in brate...daca nu se intampla asta la momentul potrivit, dupa aceea ,nu mai vrei decat sa fugi si singurul loc, unde poti sa fugi, sunt bratele triste si ramolite ale singuratatii...
Asta am facut si eu acum...
Privesc pe geam, si parca imi privesc sufletul, imi privesc copilaria, adolescenta, privesc zilele fericite si zilele mai triste, privesc oamenii care au trecut prin viata mea si apoi au disparut , fara sa zica nimic, privesc oamenii care inca au mai ramas dar cine stie pentru cat timp, privesc...ma privesc pe mine si nu ma recunosc, ma privesc pe mine si parca as privi un om strain, incerc sa vad dincolo de fereastra, dar nu reusesc.
Azi...lasati-ma cu supararea mea...
Asa cum eu nu inteleg pe nimeni, nimeni nu ma intelege pe mine, asa cum eu nu stiu nimic despre nimeni, nimeni nu stie nimic despre mine...

"Ce mai faci?"
"Uite, stau de vorba cu mine...stau de vorba cu supararea mea, cu singuratatea mea...ne-am intalnit la un ceai..."
"Pot sa vin si eu? In mine poti avea incredere."
" Nu e vorba de incredere, nu e vorba de tine, e vorba de mine...Cum spunea Paulo Coelho -Problema mea, sunt eu insumi-"

Azi...lasati-ma cu supararea mea....

Ganduri de nisip

Ganduri de nisip
Si idei in valurile marii...
Ganduri de nisip care dispar printre degete.
Soarele vorbeste cu marea
Si ii incalzeste sufletul.
Ganduri de nisip fierbinti,
Care se racorec in albastrul etern.
Ganduri de nisip in pumnul tau
Incerci sa le pastrezi,
Dar ti se scurg incet...
Incerci sa le prinzi dar se pierd in valuri,
Gandurile de nisip si florile albe
O iluzie de primavara ,
Si sarutul tau nebun...
Ganduri de nisip...se pierd
Si revin mai fierbinti...
Pielea mea ramane calda,
In bratele tale, tu ma framanti
Si-mi spui ca ma iubesti.
Te cred.