Drumul catre nicaieri...: Ganduri de seara

joi, 23 iulie 2009

Ganduri de seara

Ganduri nebune imi inunda trupul,
Nori jucausi apar si dispar
Cerul ma tine de mana,
Iar eu incerc sa ajung pana la tine
Dar esti mult prea departe...
Sufletul meu zburda
Pe campul viselor colorate.
Tine in mana un greier
Care parca-mi canta o serenada.
E inspirata din povestea lui...
De viata...

Un tablou galben
Pe un perete galben
Imi spune din nou povestea,
Zambeste sfios prin rama de lemn.,
Imi stie gandurile...
Si acum aranjeaza in ordine iluziile.

Inchide ochii!
Si lasa-ti gandurile sa pluteasca
Pana la mine...
Le iubesc si ti le dau inapoi.

6 comentarii:

Paul23 iulie 2009 la 10:12
Am sa-ti aduc pe un nouras greierasii sufletului meu ce zburda spre inimioara ta, le inteleg veselia, le inteleg fericirea, cand dupa o noapte de vis petrecuta alaturi...au iesit din haturi cantand seranada iubirii pe taramuri de mult uitate.
Sa fi fost doar o iluzie?
Ah,ma gandesc...a fost prea frumos...ca sa nu fi fost real. Mi-au ramas si-acum licurici ce mi-au condus simturile spre tine:
"Inchide ochii!
Si lasa-ti gandurile sa pluteasca
Pana la mine...
Le iubesc si ti le dau inapoi."
Cine poate spune ca...nu exista talent?
Cine poate spune ca nu exista pasiune?
Cine poate spune ca nu exista muguri de iubire?
Frumos Iuly, ma inclin!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Iuli23 iulie 2009 la 10:22
Paul ma faci sa zambesc...nu stiu daca talent exista insa pasiune cu siguranta DA! Muguri de iubire...nici nu se pune problema, fiecare dintre noi i-a simti cel ptuin odata in viata, desi ma indoiesc ca doar o data.

Multumesc! si o zi cat mai linistita
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Paul23 iulie 2009 la 13:24
Mda, zambesc si eu...multam!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Iuli24 iulie 2009 la 00:38
Paul, am remarcat azi cu tristete ca lumea nu prea mai zambeste...nu prea mai ii vesela si fericita...:(
oare de ce?
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Paul24 iulie 2009 la 01:57
Pantru ca nu mai stiu sa iubeasca!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Paul24 iulie 2009 la 02:02
Pentru ca problema materiala ai preocupa mai mult decat cea sufleteasca, suntem conceputi sa iubim, iar apoi vin celelalte.
Tristetea este alungata de iubire, norii cenusii oricat de grei ar fi datorita nevoilor cotidiene, iubirea ai inlatura asa cum au venit, ea te face sa razbati orice obstacole.
Somn usor draga prietena!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

...

CITATE PAULO COELHO

Problema mea sunt eu însumi.

Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti.

Viaţa este foarte rapidă, îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în câteva secunde.

Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm seama la nimic din toate acestea. Nu pricepem că El se află oriunde Îl lăsăm să intre.

Războinicul ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit întotdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.

Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun.

Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.

Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.

Cine e înţelept este înţelept doar pentru că iubeşte şi cine e nebun e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.

Când nu mai ai speranţă n-are rost să-ţi iroseşti puterile luptând cu imposibilul

Da, asta era libertatea: să simtă ce-şi dorea, indiferent de părerea altora.

Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi, fără excepţie, au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri.

Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă.

Războinicul luptă uneori cu cei pe care-i iubeşte.