Drumul catre nicaieri...: Clipe

joi, 29 octombrie 2009

Clipe

Clipe, clipe, clipe...
Astazi am plecat de acasa fara ceasul de mana, mi-am dat seama cand deja plecasem de acasa...am zis ca nu ma mai intorc... am avut senzatia ca astazi cineva imi numara clipele, si a fost mai rau decat sa privesc ceasul cum imi contorizeaza fiecare respiratie, parca cineva era in spatele meu si imi spunea: 1,2,3 ...secunde....1,2,3...minute...ore...
Aseara cand m-am pus in pat...ma gandeam...a mai trecut o zii, oare ce imi aduce ziua de maine, oare ce se va mai intampla, oare unde imi vor fi gandurile...
Niciodata nu voi avea destul timp....
Nu voi avea destul timp pentru ce? poate daca as stii sa pretuiesc fiecare clipa pe care o am as vedea ca am timp suficient, doar sa vreau.
Nu voi avea suficient timp sa cunosc oamenii? poate ca nici nu vreau, cu cat ii cunosti mai bine cu atat mai mult parca nu ii cunosti.
Sunt inca un copil, si nu vreau sa ma despart de asta, nu vreau sa las copilul din mine sa plece desii cred ca l-am cam pierdut. Omul matur isi face din ce in ce mai mult loc in sufletul meu, omul satul de oameni isi face si el tot mai mult loc...

-Hey copile, te rog nu pleca, ramai cu mine, mai stai putin te rog...doar o clipa... cat o viata...

3 comentarii:

Paul30 octombrie 2009 la 07:02
Sa fi sigura ca va ramane in tine copilul de ieri, va echilibra cu maturitatea ce vine eul din tine si vei fi mai frumoasa sufleteste stiind sa pastrezi ceea ce ai.
Hai Iuly, lasa rtautatile lumii deoparte si priveste ceea ce ai acum, fii fericita pentru acest lucru!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Paul30 octombrie 2009 la 07:04
Inca ceva, zambeste, astazi va fi soare!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Iuli3 noiembrie 2009 la 23:31
Paul, intotdeauna am ascultat ce mi-ai spus si niciodata nu a fost rau.
O sa te ascult din nou, voi lasa rautatile lumii deoparte si voi incerca sa traiesc fericita,.
Multumesc si o seara cat mai frumoasa!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

...

CITATE PAULO COELHO

Problema mea sunt eu însumi.

Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti.

Viaţa este foarte rapidă, îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în câteva secunde.

Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm seama la nimic din toate acestea. Nu pricepem că El se află oriunde Îl lăsăm să intre.

Războinicul ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit întotdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.

Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun.

Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.

Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.

Cine e înţelept este înţelept doar pentru că iubeşte şi cine e nebun e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.

Când nu mai ai speranţă n-are rost să-ţi iroseşti puterile luptând cu imposibilul

Da, asta era libertatea: să simtă ce-şi dorea, indiferent de părerea altora.

Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi, fără excepţie, au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri.

Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă.

Războinicul luptă uneori cu cei pe care-i iubeşte.