In umbra noptii

In umbra noptii iti simt respiratia,
Ma cheama spre tine cu-o voce soptita.
Afara ploua si stropii te spala,
E toamna tarzie...iarna aproape.
In umbra noptii te caut cu ochii inchisi,
Te strig cu sufletul ascuns
In apa ce tocmai s-a scurs
Din visul meu cald...
In umbra noptii timide ma ascund,
Frigul ma tine pe brate
Si-mi canta la ureche
Cu stropi de cristal.

Cainele din spatele blocului latra neincetat...as vrea sa taca sa pot asculta linistea impreuna cu sunetul tastelor lovite parca...
Am venit pe strada si am creat 1001 randuri pe care acum nu le mai tin minte, am incercat sa scriu dar acelea au fost uitate deja, vin altele si altele. Am mers incet si fara sa observ pe unde am calcat, stiu doar pe unde am venit, pwntru ca e drumul pe care pasesc de ceva vreme, mereu acelasi. Care este rostul meu in lume? Nu-l stiu si nu cred ca il voi afla vreodata...poate ca nici nu vreau...
Nu reusesc sa fac nimic bine, parca in ciuda mea totul merge invers de cum mi-as dorii eu, ce-i drept imi doresc sa schimb lumea intreaga insa obosesc inainte de a incepe.
Astazi a fost o zi in care dorinta mea de socializare s-a aflat undeva la cel mai mic nivel, tot ce imi doream era sa ma inchid intr-o cutie si nimeni sa nu imi poata spune nimic.
Locul de munca nu ma mai multumeste, parca stau pe loc, oameni cu fete nervoase se afiseaza atunci cand ii rogi ceva, oameni care cred ca viata lor este atat de grea, oameni care cred ca sunt atat de nefericiti incat nimeni nu are dreptul sa le spuna ceva.
Astazi la lucru am citit un mail despre fata de servici din cladire. O fata cam de varsta mea. Ea si mopul pe care il are in mana de fiecare data au fost un subiect de discutie, de ce nu poate si ea sa lucreze cu noi. Fata, mopul, privirea ei...trebuie sa recunosc ca imaginea este una trista...dar am fost de acord cu unul dintre colegii mei care spunea ca " poate fata asta este mai fericita si mai multumita de viata ei decat suntem noi"
Dreptate are, poate ca simplitatea ei o face fericita. Fericita asa cum eu nu stiu sa fiu decat in unele momente, fericita asa cum uneori uit sa fiu. De ce? Pentru ca masca pe care trebuie sa o am in fiecare zi imi ocupa tot timpul, pentru problemele pe care singura mi le fac ma sufoca, pentru ca lucrurile pe care mi le doresc ma fac sa nu mai fiu eu...
Am zis din nou astazi " imi este dor sa fiu eu". Eu...care? Actorul de acum 2 ani, 3 sau poate mai mult? Actorul de acum o luna sau mai mult? Spun actor pentru ca defapt asta suntem cu totii, jucam un rol in societate, un rol pe care nici macar nu il cunoastem, dar ne straduim sa facem piesa sa iasa bine. Ne straduim sa zambim pe strada sa nu vada celalalt cat de distrusi ne simtim, zambim frumos si raspundem cald " bine fac". Mergem pe strada si vedem un om cum plange, trecem mai departe si spunem "saracul de el" poate ca ar trebui sa ne oprim, poate ca am putea sa mergem sa plangem impreuna cu el. Asta pentru ca la toti ne plange sufletul si noi nu dorim sa il auzim, pentru ca rasul ascutit al nostru se aude mai tare decat plansul inabusit al sufletului.

Ma duc acum...sa imi spal sufletul...poate isi revine si numa plange...

Noapte buna!

Am inchis ochii si parca pluteam
Prin noaptea adanca...
Prin viata intreaga,
Prin lumea toata...

Papusa mobila tocmai s-a trezit
Si se duce la intalnire.
O inima de sticla se roteste
Iar lumina ei inveseleste peretele.
Ii e frica sa nu se sparga,
Dar totusi inca mai danseaza.
O stea a coborat
Si m-a lasat fara putere.
Somnul a venit cu parfumul lui...
Plin de dor .
Imaginea ta si-a facut loc in patul meu
Si acum ma tine strans in brate.
Inchide ochii si hai sa visam impreuna...
Noapte buna!

Vreau doar sa privesc...

Un nor daseaza vioi in fata mea
Ma cheama si pe mine in jocul lui nebun
Dar il refuz...

Vreau doar sa privesc
Cum lumea se invarte in jurul meu
Si nu isi gaseste linistea.

Vreau doar sa privesc
Cum cerul se cutremura
Si sufletul meu plange.

Vreau doar sa privesc
Cum oamenii zambesc
Doar pentru o secunda,
Iar apoi se intorc la viata lor trista.

Vreau doar sa privesc
Cum iubirea pluteste printre noi
Si asteapta sa fie prinsa.

Vreau doar sa privesc si sa zambesc
Ca lumea intreaga e a mea
Si pot sa o tin in brate...

Joi seara...

...As vrea sa scriu despre oameni,dar imi dau seama ca nu sunt in masura sa spun foarte multe.
Cu totii mintim, suntem rautaciosi, avem frustrari, invidii, ni se pare ca toata lumea are ceva cu noi, ca... ca...
In ultima perioada am auzit destul de des "prieten adevarat" si acum ma macina. Ce face un prieten adevarat? Sau exista prieten adevarat?
Oamnii vin si pleaca din viata ta, dupa cum am mai zis in functie de increderea pe care le-o acorzi, plecarea doare mai putin sau mai mult, odata cu trecerea timpului vor ramane doar amintirile frumoase, pe care le vom sterge de praf din cand in cand.
Am atatea de spus dar parca cuvintele se opres in gat asemeni unei lame de cutit, si doare din ce in ce mai tare, la un moment dat o sa ma obisnuiesc cu durerea si nu o voi mai simtii. Mi-am dat seama ca eu nu sunt un prieten adevarat, nu stiu sa fiu un prieten adevarat si cred ca nici nu mai vreau sa fiu un prieten adevarat. O sa va spun si de ce...poti sa traiesti o viata langa un om si nu voi reusii sa il cunosc in totalitate, imi creez o anumita impresie si ulteiror se pare ca m-am inselat, dupa cum se zice cu cat ai asteptari mai mari cu atat rana este mai adanca. Am avut asteptari de la persoanele din jurul meu, as mintii sa spun ca nu, iar ranile lasate...nu va pot spune cat sunt de mari.
Nu sunt nici un om de cuvant, dar pana la urma cine isi respecta cu sfintenie toate promisiunile facute? Asta ma face un om rau? Poate ca da ...sau poate ca nu...
Stiti ce am mai remarcat eu ? Ca ne place la nebunie sa vorbim de unul si de altul, sa vorbim de cate de naspa nis se pare noua ca si persoana, ca uite ce face sau ce a facut, ca uite cum se poarta...si uitam de noi, uitam complet de noi, uitam ca si noi facem aceleasi lucruri, dar....sunt vazute din alt punct de vedere. Ceea ce este si mai tare...ca nu acceptam sa primim reprosuri, ne irita si ne enerveaza, nu acceptam sa ni se spuna adevarul vazut de celalalt pentru ca din punctul nostru de vedere nu are dreptate. As putea sa continui...dar...punct.
Si de la capat. Viata merge inainte, cu bune si rele, merge inainte fie ca acum am fost raniti si asta ne-a facut mai buni...sau poate mai rai, dupa cum se spune, poate ca viata noastra chiar e scrisa in stele...sau poate nu.