Cainele din spatele blocului latra neincetat...as vrea sa taca sa pot asculta linistea impreuna cu sunetul tastelor lovite parca...
Am venit pe strada si am creat 1001 randuri pe care acum nu le mai tin minte, am incercat sa scriu dar acelea au fost uitate deja, vin altele si altele. Am mers incet si fara sa observ pe unde am calcat, stiu doar pe unde am venit, pwntru ca e drumul pe care pasesc de ceva vreme, mereu acelasi. Care este rostul meu in lume? Nu-l stiu si nu cred ca il voi afla vreodata...poate ca nici nu vreau...
Nu reusesc sa fac nimic bine, parca in ciuda mea totul merge invers de cum mi-as dorii eu, ce-i drept imi doresc sa schimb lumea intreaga insa obosesc inainte de a incepe.
Astazi a fost o zi in care dorinta mea de socializare s-a aflat undeva la cel mai mic nivel, tot ce imi doream era sa ma inchid intr-o cutie si nimeni sa nu imi poata spune nimic.
Locul de munca nu ma mai multumeste, parca stau pe loc, oameni cu fete nervoase se afiseaza atunci cand ii rogi ceva, oameni care cred ca viata lor este atat de grea, oameni care cred ca sunt atat de nefericiti incat nimeni nu are dreptul sa le spuna ceva.
Astazi la lucru am citit un mail despre fata de servici din cladire. O fata cam de varsta mea. Ea si mopul pe care il are in mana de fiecare data au fost un subiect de discutie, de ce nu poate si ea sa lucreze cu noi. Fata, mopul, privirea ei...trebuie sa recunosc ca imaginea este una trista...dar am fost de acord cu unul dintre colegii mei care spunea ca " poate fata asta este mai fericita si mai multumita de viata ei decat suntem noi"
Dreptate are, poate ca simplitatea ei o face fericita. Fericita asa cum eu nu stiu sa fiu decat in unele momente, fericita asa cum uneori uit sa fiu. De ce? Pentru ca masca pe care trebuie sa o am in fiecare zi imi ocupa tot timpul, pentru problemele pe care singura mi le fac ma sufoca, pentru ca lucrurile pe care mi le doresc ma fac sa nu mai fiu eu...
Am zis din nou astazi " imi este dor sa fiu eu". Eu...care? Actorul de acum 2 ani, 3 sau poate mai mult? Actorul de acum o luna sau mai mult? Spun actor pentru ca defapt asta suntem cu totii, jucam un rol in societate, un rol pe care nici macar nu il cunoastem, dar ne straduim sa facem piesa sa iasa bine. Ne straduim sa zambim pe strada sa nu vada celalalt cat de distrusi ne simtim, zambim frumos si raspundem cald " bine fac". Mergem pe strada si vedem un om cum plange, trecem mai departe si spunem "saracul de el" poate ca ar trebui sa ne oprim, poate ca am putea sa mergem sa plangem impreuna cu el. Asta pentru ca la toti ne plange sufletul si noi nu dorim sa il auzim, pentru ca rasul ascutit al nostru se aude mai tare decat plansul inabusit al sufletului.

Ma duc acum...sa imi spal sufletul...poate isi revine si numa plange...