Iubirea….. ce e defapt aceasta iubire????
Daca ar fi sa cautam in dictionar am gasi o definitie scurta data de o persoana care poate ca nu a iubit in viata ei, sau poate ca nu a inteles nici ea cu adevarat sensul acestui cuvant.
Atunci cand il pronunti iti dai seama ca in mintea ta apare totul, un tot pe care nu-l intelegi, un tot pe care ai vrea sa-l ai si care te face sa crezi ce inseamna fericirea nemarginita. De cate ori nu te-ai gandit la o anumita persoana si credeai ca prin ea ai atins iubirea, ca prin ea ai gasit linistea de care aveai nevoie, ca aceea persoana nu mai poate disparea din viata ta pentru ca acum este parte integrata din ea, viata fara aceea persoana parea acum lipsita de sens si te intrebi cum ai putut trai fara aceasta persoana pana acum.
Traiesti asa o perioada , intr-o lume de vis, incepi sa te obisnuiesti si totul se asaza la locul lui, pentru 1 an , 2 ani sau poate mai mult.
Pana cand intr-o dimineata privind la aceea persoana cum se imbraca iti dai seama ca poate nu e atat de importanta pentru tine , ca ai putea sa traiesti si fara ea, ca ai putea sa-ti continui viata in ritmul tau fara ca aceea persoana sa fie langa tine. Incepi apoi sa o critici, incepe sa te deranjeze ce face pentru tine, fara sa iti dai seama incepi sa crezi ca nu iti vrea binele, ca nu mai vrea sa fie cu tine , ca face totul pentru a nu-ti face tie pe plac, cand defapt tu esti cel care isi doreste asta, doar ca dand vina pe celalalt iti e mai usor.
In felul acesta nu te invinovatesti pentru esecul relatiei si bineinteles pentru suferinta celuilalt.
Asadar inseaman asta iubire??? O mare parte dintre cartile publicate acum sunt dedicate iubirii, oare de ce??? Este oare singurul sentiment pe care oamenii nu reusesc sa-l inteleaga, este sentimental care ne poate aduce fericirea deplina , sau singuratatea absoluta??? Este oare sentimentul pe care nici cele mai mari geni nu au reusit sa-l descopere si sa-l traiasca la intensitate maxima???
Toate marile genii ale lumii vorbesc despre acest sentiment dar niciunul nu reusit sa-l defineasca in totalitate sau macar sa declare ca la avut chiar si pentru o secunda.
Noi oamenii de rand cu toti credem la un moment dat ca am atins limita acestui sentiment insa de ce el dispare cu timpul, de ce se tramsforma in obisnuinta sau si mai rau in monotonie sau ura, de ce nu ramane la aceeasi intensitate pe tot parcursul vietii? Sau poate ca nu stim noi cum sa-l mentinem…
Iuly sunt de akord cu tine.. esti cea mai tare.. pupa mareeee! :D
RăspundețiȘtergereNu exista nici fericire, nici nenorocire pe lumea asta. Poate exista doar compararea unei stari cu cealalta.adevarul probabil n-o sa-l afli niciodata.
RăspundețiȘtergereIar tu...nu ai cautat definitia in dictionarul care trebuie. Cauta mai bine inlauntrul tau...
Si totusi ce e iubirea? Eu zic ca e vulcan, scriitorii spun ca-i sacrificiu si suferinta, oamenii de stiinta afirma ca e o reactie, indragostitii zic ca e marea, batranii spun ca e un capriciu. :)
RăspundețiȘtergereDupa o seara de neuitat.. la ce te-ai gandit dimineata privindu-ma cum ma imbrac?
RăspundețiȘtergere"Iubirea este un fum facut din aburii suspinelor.
RăspundețiȘtergerePurificata, e un foc in ochii celor ce iubesc.
Tulburata, este o mare hranita cu lacrimile celor ce se indragesc.
Si inca mai ce?
Iubirea e nebunia cea mai inteleapta,
fierea ce inabuse,
dulceata ce ne mantuie!"
Iubirea este...
Sa fi plamadit pe de-a intregul din lacrimi si suspine...
Facut pe de-a intregul din incredere si devotament.
Sa fi croit pe de-a intregul din fantezie, pasiune si dorinte, din adoratie, indatoriri si ascultari.
Sa fi umil, rabdator, nerabdator.
Sa fi pur, supus si resemnat..."
Pe de alta parte...
iubirea nu e decat o dorinta a sangelui si
o ingaduinta a vointei...
Este ceea ce cred eu...
buna intrebare...de ce iubirea devine obisnuita??? de ce toti vorbesc despre ea dar nu dau o definitie completa??? de ce nu ramane la aceeasi intensitate??? ...raspunsul meu: fiindca cu totii chiar, si geniile, suntem oameni-asa am fost creati, limitati in sentimente...doar Dumnezeu isi mentine iubirea tanara vesnic, noi nu putem...nu e greu de inteles ...e greu de acceptat...poate de asta iubirea este atat de intensa la inceput, fiindca vrem sa ne dovedim ca si noi putem iubi o vesnicie, dar nu reusim, deoarece odata cu trecerea timpului inaintam in varsta...si ne resemnam...dar nu e o resemnare buna...la noi oamenii se transforma in rautate, ura , razbunare si pe cine altcineva te poti razbuna daca nu pe persoana de alaturi??/...asta e raspunsul la intrebare...dar eu nu sustin ideea(sa nu ma intelegeti gresit) ca trebuie de cum intram in viata sa ne resemnam si sa nu mai iubim...dimpotriva...sa iubim mult mult din ce in ce mai mult, dar sa iubim ca fluturii...in fiecare zi ca si cum ar fi ultima...sa adormim in fiecare seara cu gandul ca am oferit destula iubire, dar sa ne trezim a doua zi cu amnezie si sa iubim din nou ca sa recompensam timpul pierdut...
RăspundețiȘtergere