Drumul catre nicaieri...: De ce?

vineri, 5 iunie 2009

De ce?

De ce se uita atat de repede toate momentele frumoase? De ce se uita atat de repede toate cuvintele spuse in clipe fericite? De ce se uita atat de repede ca ai iubit din toata fiinta ta?
Stau si privesc inapoi, si imi dau seama ca am fost si sunt cea mai fericita, am iubit asa cum am crezut eu si cum am putut eu, am zambit cat de sincer am putut, am strans mana unui prieten la fel de sincer...am trait clipe frumoase, poate prea frumoase, poate cele mai frumoase.
Am iubit, apoi am uitat si am iubit din nou, si iar am uitat si iar am iubit din nou, acum sunt undeva intre iubire si uitare...oare o sa mai iubesc din nou...? Astept...am o viata inainte...
Recent am auzit " vreau sa fac ceva doar pentru mine" asta m-a pus pe ganduri...ceva doar pentru mine? poate ca ar fi cazul sa incep sa fac ceva doar pentru mine. Cred ca voi incepe cu o iesire la o inghetata, eu si sufletul meu...nu am mai discutat de un veac...parca... Odata am urat singuratatea, eh...lucrurile s-au schimbat, incep sa o iubesc, din nou, imi da posibilitatea sa discut cu mine, cu gandurile mele, cu visele si iluzile mele...sa incerc sa nu uit momentele frumoase pe care le-am petrecut...
De ce uitam atat de repede?
pentru a face loc altor...amintiri...

4 comentarii:

raza de soare6 iunie 2009 la 19:08
deja ai gasit raspunsul...nu mai e nevoie de intrebare...tocmai ...uitam ca sa lasam loc altor amintiri ...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
andreea6 iunie 2009 la 21:50
De ce?pentru ca ceea ce ne parea frumos odata poate parea mai putin frumos in momentul in care fiinta noastra incepe sa prinda conturul maturitatii...si atunci probabil..vor ramane doare frumuseti naive,caci suntem oameni..si inplicit sortiti schimbarilor si adaptarilor...si plus de asta..ca pot aparea lucruri si mai frumoase..mult mia frumoase..iar acele momente...nu se uita niciodata.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Iuly6 iunie 2009 la 21:55
da...pe zi ce trece facem loc altor amintiri, pe care le punem peste celelalte in cutiuta speciala din sufletul nostru, iar uneori o mai deschidem si ne cufundam cu toata fiinta noastra...
Amintirile sunt cele care ne spun, atunci cand uitam, ca am avem o viata frumoasa.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Paul10 iunie 2009 la 00:44
Aceiasi intrebare mi-o pun de ceva vreme, nu gasesc raspunsuri, ce-i mai rau cand negi totul, poate timpul imi va lamuri aceasta enigma.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

...

CITATE PAULO COELHO

Problema mea sunt eu însumi.

Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti.

Viaţa este foarte rapidă, îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în câteva secunde.

Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm seama la nimic din toate acestea. Nu pricepem că El se află oriunde Îl lăsăm să intre.

Războinicul ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit întotdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.

Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun.

Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.

Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.

Cine e înţelept este înţelept doar pentru că iubeşte şi cine e nebun e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.

Când nu mai ai speranţă n-are rost să-ţi iroseşti puterile luptând cu imposibilul

Da, asta era libertatea: să simtă ce-şi dorea, indiferent de părerea altora.

Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi, fără excepţie, au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri.

Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă.

Războinicul luptă uneori cu cei pe care-i iubeşte.