A trecut o vesnicie de cand nu am mai fost pe aici...a trecut un infinit din momentul in care am simtit ca nu mai am ce sa scriu si despre ce sa scriu, ca inspiratia nu mai este acolo unde trebuie asa ca mai bine ma opresc. De atunci si pana acum am luat viata in piept si am trait ca un adult. Un adult optimist, cu multe dorinte si vise, cu multe asteptari de la viata, cu multe obiective de atins. Un adult care a cazut de nenumarate ori in acest infinit, s-a ridicat tot de atatea ori, care uneori a uitat sa traiasca in timp ce zilele treceau, care a uitat de sine in cautarea unei lumi perfecte, care s-a descoperit pe sine mai mult ca oricand si care dincolo de orice, are nevoie sa simta. Inchide ochii si spune-mi ce simti? Aroma de cafea, infinit de multe emotii, ganduri care iti aduc zambetul pe buze si un nod in gat care nu te lasa sa respiri prea bine, imagini care ti-au ramas in minte, priviri care spun mai mult decat o zi intreaga de cuvinte, perfectiune care desi nu este perfecta poate totusi sa para, o atingere care te poate duce departe intr-o lume pe care nu o credeai posibila...