joi, 4 iunie 2009

Pleaca!

Mi-am lasat gandurile
Sa stea la umbra nucului din fata geamului.
Aveau nevoie de o pauza.
Ploaia le-a curatat de noroi,
Cerul le-a imbracat in albastru,
Iar soarele le-a dat un pic de auriu.

O iluzie spulberata a aparut,
De nicaieri...
Furase cateva ganduri
Si a venit sa le aduca inapoi.
-Pleaca!
-Nu mai am nevoie de alte ganduri!
-Nu mai vreau iluzii spulberate!
-Pleaca!

S-a intors plangand si a plecat.
Erau gandurile mele albastre...

4 comentarii:

  1. gandurile mele au o multime de culori....depinde ce stare de spirit am

    RăspundețiȘtergere
  2. ganduri albastre...ganduri pure...gandure perfecte, imbinte armonios in literatura:D

    RăspundețiȘtergere
  3. Tot ceea ce pleaca din noi, ca si gand sau simtire ..e parte din noi,din fiinta noastra,si uneori..chiar daca renegam anumite sentimente...isi vor face cale catre lumina.

    RăspundețiȘtergere
  4. Gandurile sunt curcubeuri ascunse.

    Andreea, cu siguranta la un moment dat isi gasesc lumina si totodata linistea, poate la un moment dat chiar si fericirea. :)

    RăspundețiȘtergere