Musafirii sunt poftiti ...sa urce in copac

A trecut aproximativ un an si jumatate de cand am facut prima postare aici...acum ma mut in copacul meu http://drumulcatrenicaieri.ro/

Inghetata prajita

Ochii parca mi se inchid incet, ploapele ma dor, dar cu toate astea clipesc in continuare ca si cum ziua tocmai a inceput. Privesc in jur si imi dau seama ca totul parca este scos dintr-o poveste, o noua poveste, prietenie, nebunii, mancare, iubire, saruturi, rasete nebune, oameni multi, idei pe moment, incredere, prima impresie, ganduri cenusii,decizie...

Ma scurg acum incet in lacul de ganduri din caldura patului meu. Cu glazura de banane si inghetata prajita...pot sa fug cu vise neimplinite inca. Ploapele nu ma mai asculta, vor lumea lor, vor drepturi depline si cred ca totul li se cuvine. Dupa o lunga discutie cu somnul am hotarat sa iesim in oras, poate la un ceai sau...cine stie...poate chiar o inghetata...prajita.
Rece pe dinauntru si cald in exterior...ca si oamenii...uni dintre ei, cei care cred ca este inutil sa mergi mai departe din moment ce te-ai ars cu ambalajul.
Ma predau ...pleoapele au castigat teren...
Noapte...

As vrea...sa schimb lumea

Sa crezi in oameni, pana la urma nu este chiar atat de rau, sau mai bine zis sunt momente in care sa crezi in cineva iti da un sentiment chiar placut, un sentiment de siguranta, un sentiment de liniste. Sunt insa si momente in care faptul ca ai crezut in cineva nu iti da tocmai sentimentele enumerate mai sus, ci din contra te face sa te simti ca ultimul om de pe lume... Stateam azi si priveam afara...de la biroul meu cu multe lucruri imprastiate...imi doream sa alerg afara, sa strig in gura mare toate cate am pe suflet, sa strig ca viata nu este corecta si sa incerc sa ma razvratesc cu lumea toata, sa le spun ca nu avem nici o sansa sa reusim sa traim intr-o tara mai buna daca nu facem ceva chiar acum, chiar aici. Lumea vine, iti zambeste frumos si apoi se intoarce cu spatele si cine mai stie care sunt gandurile lor. As vrea o lume in care nimeni sa nu-si poata ascunde gandurile, sa spuna verde in fata tot ce gandeste. Ar fi bine, intr-un fel...rau in altul... Nu sunt in masura sa judec pe nimeni, nici macar pe mine insumi...dar nu inteleg de ce lucrurile trebuie sa fie nedrepte? De ce permitem sa fie asa? De ce ne complacem la o viata asa? Cei care se simt nedreptatiti tac si nu zic nimic in speranta ca poate va mai aparea o noua sansa pentru ei, cei care sunt persoanele privilegiate, tac si nu spun nimic, ba chiar iti mai si zambeste asa...de sus...sa nu cumva sa uiti pe cine privesti. Mi-am imaginat de multe ori ca lumea se va schimba, ca totul va decurge mai bine, ca generatiile care vin vor fi mai bune, mai inteligente, mai...mai..mai...decat am fost noi. As vrea sa schimb lumea...stiu ca voi reusi...dar de asemenea si lumea va ajunge sa ma schimbe pe mine...

Intrebari...fara raspuns

E ziua aia in care vremea nu tine cu mine, e ziua in care m-am trezit de dimineata cu gandul ca nu vreau sa merg la job, e ziua care a parut atat de lunga incat parca nu se mai termina, e ziua in care trebuie sa aleg drumul pe care vreau sa pornesc mai departe, e ziua in care nici macar soarele nu vrea sa tina cu mine. Cum stii de care ocazie sa profiti in viata? Cum iti dai seama ca este una din acele ocazii care se ivesc odata in viata? Pffff...astazi am fost toata ziua cu gandul departe, pe ce carare trebuie sa o iau? Ce imi doresc mai mult si mai mult de la viata? Cat de importanta este cariera mea? As fi dispusa sa incep o viata noua, intr-un oras in care te pierzi numai privind. O gramada de intrebari la care nu am un raspuns desi ar trebui...o gramada de ganduri ingramadite intr-un pahar de sticla...Incerc sa imi dau seama cand trebuie sa fac un pas inainte si cand trebuie sa astept...nu reusesc sa imi dau seama... Imi place sa iau decizii spontane insa nu imi place sa ma decid pe termen lung. E ziua aia in care simti ca iti poti decide viitorul...iar tu nu poti sa te hotarasti ce culoare de pantofi sa iti iei...

Duminica la pranz...

...mi-am dat seama ca imi place sa fac ce imi vine pe moment, fara sa ma gandesc prea mult, fara sa stau sa analizez daca este bine sau nu, daca ar trebui sa mai astept sau nu, daca exista si alte variante mai bune... Cu cat stai sa analizezi mai mult cu atat devine mai greu sa iei o decizie. Ma gandeam aseara, in timp ce ma indreptam spre casa, ca de fiecare daca cand te astepti mai putin apare ceva...acel ceva care uneori iti poate schimba viata, acel ceva care uneori te poate face sa iti intorci toata viata peste cap si sa o iei de la inceput. Lasi totul in urma si privesti numai inainte. Trecutul mai revine doar in amintiri si atunci pentru o perioada devenim melancolici. Cateodata mai revin si regrete, ne gandim ca puteam sa facem altfel, sau sa fie altfel, sau ne dam seama ca printr-un singur cuvant sau gest puteam schimba poate o viata intreaga sau poate chiar mai multe. Intotdeauna m-am intrebat de ce sa regreti ceva? De ce sa regreti ca nu ai facut ceva din moment ce ai facut exact ce ia crezut tu ce este necesar in momntul respectiv, ai facut ceea ce ai considerat tu ce trebuie atunci. De ce ai regreta mai tarziu? Eu nu am regrete si sper sa nu am niciodata. Am facut totul pentru ca asa am vrut eu, pentru ca asa am considerat ca este bine. M-a intrebat cineva daca sunt fericita...da sunt fericita cu ceea ce imi ofera viata impreuna cu propriile mele fapte. Sunt fericita pentru ca am sansa sa gust mai departe din paharul de vin al vietii mele, vin care nu stii niciodata cand se termina, asa ca am sa profit de fiecare inghititura. Sunt fericita pentru ca am langa mine oameni extraordinari, sunt fericita pentru ca am cunoscut oameni minunati de la care am invatat cate ceva, sunt fericita pentru tot...de la cel mai mic detaliu si pana la privirea in asamblu. Afara vantul isi face de cap, nucul din fata geamului parca vrea sa plece la plimbare, sau poate la o inghetat, cine stie ... O sa plec si eu...la o plimbare printre vise...

Cu gandul prin vant...

Si soarele in par
Ma pregatesc sa inchid ochii
Si sa iau lumea in brate.

Nucul din fata ar vrea sa fuga,
O voce parca sopteste ceva
Insa nu reusesc sa inteleg...

Te privesc si as vrea sa ramai asa,
Incerc sa iti fur imaginea
Si sa o tin cu mine de acum.

De pe cer am furat mangaierea ta
Si nu vreau sa ti-o mai dau inapoi.
O port in buzunarul meu drept.

Cu gandul prin vant am plutit
Toata dimineata...

Doar filozofii...

M-am trezit de dimineata cu gandurile ravasite,cu sentimente ce imi era greu sa le stapanesc, cu idei care mai de care mai ciudate...ma gandeam ca a venit vremea sa trec la pasul urmator, sa incerc sa ma adaptez situatiei cat mai bine posibil si sa astept...
O prietena zicea ca "dupa ceva bun vine intotdeauna ceva rau". Nu am crezut-o pana ieri cand mergeam pe strada si ma gandeam la cele zise de ea, ma gandeam daca este sau nu adevarat. Evenimentele de ieri mi-au confirmat ca este cat se poate de adevarat, dupa ceva bun vine ceva rau, insa trebuie sa fie valabil si invers, adica dupa ceva rau vine cu siguranta ceva bun. Asta asa...ca sa nu ne putem obisnuii nici cu raul dar nici cu binele, sa stim sa le apreciem pe amandoua in egala masura, sa stim sa ne bucuram mai apoi pentru lucrurile marunte...

E o dimineata in care nu ma simt tocmai in forta pentru a face fata zilei...dar stiu ca pe parcurs voi gasii resursele necesare...si uite asa o sa ma trezesc deseara ca a mai trecut o zi, o saptamana...indata a mai trecut o luna...din restul vietii mele...

Acum va las...o zi plina de soare si zambete

Un pahar de vin

Poate pentru ca ploaia are un efect ciudat, poate pentru ca seara asta pare mai altfel decat toate celelalte si nu ma intreba de ce...sau poate pentru ca lumea sta si ne priveste de sus cu fete triste si ochi incruntati...poate ca m-am saturat de standarde, de asa da, asa nu, de termene absurde...
Te invit la un pahar de vin...pe jos ...in mijlocul camerei...sa stam de vorba despre nimicuri...
Sa bem un pahar de vin pentru noi, pentru toate gandurile spuse si nespuse, pentru toti oamenii pe care i-am cunoscut pana acum, pentru toti cei pe care ii cunoastem, pentru lumea din jurul nostru, pentru linistea din suflet, pentru iubirea ce o purtam, pentru zambetul dragutz , pentru fluturasii din stomac, pentru noi, pentru ploaie si pentru soare... pentru zilele bune si cele mai putin bune, pentru cele care au trecut si pentru toate cele care vor venii...pentru prima seara din tot restul vietii noastre...

Si pana la urma a venit...ploaia...

A stat...ne-a pandit...s-a invartit pe langa noi, ne-a ascultat gandurile...si pana la urma a venit...ploaia asta...
Nu imi place deloc...mai ales ca sunt singura in toata casa asta mare...si parca ploaia imi face in ciuda, stropii ei danseaza veseli ascultand o muzica vioaie...iar la mine parca toate melodiile happy s-au ascuns... sa nu cumva sa se ude...
Pana si nucul din fata geamului parca zambeste siret...ma gandeam sa fug si eu prin ploaie, sa imi dezbrac gandurile si sa le spal binisor pana se trezesc la realitate... si apoi sa stau asa nemiscata o vreme, sa visez cu ochii deschisi si apoi sa adorm asa...

A new day...

Am vrut sa scriu...insa gandurile erau destul de nesigure, veneau la intamplare fara vreun sens si am zis sa nu va zapacesc de tot... in camera pluteste un sentiment ciudat, as vrea sa ma ascund insa imi dau seama ca nu am unde, as vrea sa mai renunt la ganduri insa nu stiu cum sa fac asta. As vrea sa inchid ochii si lumea sa fie mai buna, as vrea doar sa uit de ganduri pentru o zi.
Este o noua zi si trebuie sa o luam de la capat pana deseara cand ne asternem din nou in pat si facem o retrospectiva...

O melodie care astazi ma inspira...

Racoarea diminetii...

...Ma imbraca incet in ganduri,
Mireasma ce se simte
Pare dintr-un alt vis
Ma indrept cu sufletul plin
Pe un alt drum .
Cerul a inceput sa danseze
Intr-un ritm vioi
Iar ploaia parca asteapta
Urmatoarea melodie.
Ramai asa,te rog,
Sa pot sa te privesc.