vineri, 21 mai 2010

As vrea...sa schimb lumea

Sa crezi in oameni, pana la urma nu este chiar atat de rau, sau mai bine zis sunt momente in care sa crezi in cineva iti da un sentiment chiar placut, un sentiment de siguranta, un sentiment de liniste. Sunt insa si momente in care faptul ca ai crezut in cineva nu iti da tocmai sentimentele enumerate mai sus, ci din contra te face sa te simti ca ultimul om de pe lume... Stateam azi si priveam afara...de la biroul meu cu multe lucruri imprastiate...imi doream sa alerg afara, sa strig in gura mare toate cate am pe suflet, sa strig ca viata nu este corecta si sa incerc sa ma razvratesc cu lumea toata, sa le spun ca nu avem nici o sansa sa reusim sa traim intr-o tara mai buna daca nu facem ceva chiar acum, chiar aici. Lumea vine, iti zambeste frumos si apoi se intoarce cu spatele si cine mai stie care sunt gandurile lor. As vrea o lume in care nimeni sa nu-si poata ascunde gandurile, sa spuna verde in fata tot ce gandeste. Ar fi bine, intr-un fel...rau in altul... Nu sunt in masura sa judec pe nimeni, nici macar pe mine insumi...dar nu inteleg de ce lucrurile trebuie sa fie nedrepte? De ce permitem sa fie asa? De ce ne complacem la o viata asa? Cei care se simt nedreptatiti tac si nu zic nimic in speranta ca poate va mai aparea o noua sansa pentru ei, cei care sunt persoanele privilegiate, tac si nu spun nimic, ba chiar iti mai si zambeste asa...de sus...sa nu cumva sa uiti pe cine privesti. Mi-am imaginat de multe ori ca lumea se va schimba, ca totul va decurge mai bine, ca generatiile care vin vor fi mai bune, mai inteligente, mai...mai..mai...decat am fost noi. As vrea sa schimb lumea...stiu ca voi reusi...dar de asemenea si lumea va ajunge sa ma schimbe pe mine...

4 comentarii:

  1. Da... viaţa înseamnă zbucium interior si exterior... dar este cu atat mai greu cu cât incepi să simti durerea existenţială de la o varsta la care doar visele frumoase ar trebui să-ţi fie simţirea...

    Ai dreptate... ar trebui să facem ceva... dar ce?... Depinde de noi toti să fim uniţi, ceea ce mi-e greu să cred că se va întâmpla... de unii singuri nu putem face nimic...
    Si eu, ca si tine am imaginat o lume abstracta în care gândurile ar fi la vedere... Voi posta aici cateva randuri din gandurile mele în speranţa că nu voideranja...
    ”M-am gândit la o lume abstractă care ar expune la vedere natura umană, sentimentele, gândurile, sensibilităţile, temerile, răutatea, dispreţul, desconsiderarea...
    Cum ar arăta societatea dacă s-ar vedea toate rănile sufleteşti şi dacă s-ar auzi murmurul durerii interioare precum ţipetele sfâşietoare ale durerii fizice. Ar fi probabil un vacarm de nedescris într-o lume unde totul doare, unde rănile interioare sunt mult mai profunde decât cele fizice. Vocea durerilor interioare, mult mai multe decât cele fizice, ar fi zgomotul de fond al zilelor noastre. Dacă rănile fizice se vindecă lăsând eventual o cicatrice şi o amintire neplăcută, cele interioare sângerează permanent în lipsa unui medicament eficace.
    ..........
    Sau gândurile ... dacă s-ar auzi gândurile...
    Ne-ar ilustra exact aşa cum suntem în deplinănatea nudităţii interioare, cu toate ungherele ascunse ale sufletului, unde ţinem pitite sentimente de care ne ruşinăm sau fapte de care nu suntem mândri. Ar dispărea un mare flagel al zilelor noastre: minciuna. N-ar mai exista nesinceritate, iar adevărul ar fi un nonses.
    Actul de justiţie ar fi mult simplificat, fără anchete şi procese îndelungi pentru aflarea adevărului.
    Dacă am auzi gândurile celorlalţi, am fi mai rezervaţi în a aprecia sau a desconsidera, n-ar fi nevoie să fim tot timpul în gardă pentru a contracara eventualele atacuri imprevizibile.”

    Sa ai o zi frumoasa cu soare in viata ta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-adevar depinde de noi toti, ar trebui sa fim uniti si atunci probabil ca am avea sanse sa facem ceva. Dar din moment ce exista doua malri ale aceluiasi rau, cu siguranta vor exista intotdeauna doua tabere, cei care ar vrea sa faca ceva dar sunt atat de rasfirati in lume incat vocea lor nu se aude nici macar pana la vecinul, sau daca se aude vecinul nu va face nimic de frica ca nu cumva sa il vada cineva si mai apoi sa fie "subiect de barfa"
    Mie mi-ar face placere sa nu mai existe minciuna, ce-i drept daca s-ar intampla asta acum ar fi un adevarat dezastru, insa daca nu ar fi existat niciodata, acum probabil ca am fi trait intr-o armonie perfecta :P

    O zi cat mai frumoasa si tie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am uitat...iti multmesc mult pentru gandurile tale si imi face o deosebita placere sa le gazduiesc.
    Cu drag ,
    Iuly

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna, ma bucur sa vad ca mai sunt oameni care vor acelasi lucru ca si mine. Eu sunt insa mai pragmatic si, pentru ca m-am saturat sa nu ma asculte nimeni atunci cand vreau sa schimb ceva pe lumea asta, mi-am facut un site pe care lumea poate sa-si promoveze ideile inovatoare, si deasemeni intentionez, odata cu cresterea sa in popularitate sa le permit oamenilor sa stranga bani pentru realizarea unei idei sau a alteia, te invit pe tine si pe oricine mai e interesat sa schimbe lumea pe www.varoginventati.radiointens.ro

    RăspundețiȘtergere