Prima zi din restul vietii tale

Mergea pe drum fara sa realizeze ce se intampla in jurul ei. Isi pusese castile in urechi pentru ca nu mai dorea sa isi asculte gandurile, a crezut ca in felul acesta va reduce la tacere tot ce striga in ea, credea ca poate reduce la tacere sufletul care zacea intr-un colt si plangea in hohote. S-a inselat. Muzica nici macar nu se auzea, gandurile si amintirile incepuse ca puna stapanire pe tot, trup, ganduri, suflet... Ploaia de afara era rece si deasa dar ea nici macar nu o simtea. Ultimele zile fusesera un cosmar, se simtea obosita.Se simtea la pamant si nu reusea sa se prinda de nimic pentru a se ridica. Sentimentul de singuratate a revenit puternic in sufletul ei, in viata ei desii il ura atat de mult. Toata viata s-a temut de singuratate, toata viata a urat-o chiar daca la un moment dat a crezut ca s-a obisnuit cu ea, toata viata a incercat sa fuga dar de fiecare data a prins-o din urma.
Drumul catre casa a durat o vesnicie...la un moment dat a tresarit. La biserica de peste drum clopotele incepusera sa bata puternic...
" O fi vreo nunta." Se gandi ea si incepuse sa caute cu privirea masini multe, oameni fericiti si nu in ultimul rand femeia cea mai fericita din lume in acel moment, mireasa. Nu era nimic, nici urma de oameni fericiti, nici urma de masini...atunci a izbugnit in plans...visase si ea o nunta, visase si ea sa fie ingerul in alb pentru o zi, sa fie regina lumii si a celui care a hotarat ca doreste sa isi imparta restul vieti cu ea. Visase un copilas care sa aiba parul cret si ochii verzi-albastri, visase un "happy end". Isi imagina ca acasa o va astepta acel barbat, pe care ea il dorea atat de mult, cu o floare si un inel...
Claxonul unei masini a trezit-o din visare. Si-a dat seama de gandurile pe care le avea si s-a mustrat pe sine...a promis sa nu se mai gandeasca la asta niciodata, sa nu mai viseze si sa nu mai spere, dar in timp ce avea aceste ganduri lacrimile curgeau asemeni unui rau de cristal.
A intrat incet in camera, si-a dat seama ca nu mai facuse ordine de cateva zile, iar hainele stateau impratiate...nu mai conta asta.
Isi dorea doar ca cineva sa ii spuna ca visase urat si ca acum se poate trezi, inchise ochii si ii deschise din nou, dar se simtea la fel...Iubise cu toata fiinta si acceptase tot...iar acum nu mai are decat amintirea clipelor frumoase...isi amintii de primele imbratisari, primele saruturi, prima noapte impreuna...toate veneau rand pe rand...incercase sa alunge gandurile insa nu izbutise...iar lacrimile o napadira din nou.
"E prima zi din restul vietii tale in care nu mi-ai auzit vocea. E prima zi din restul vietii mele in care mi-e dor de tine."

"Primavara incepe cu tine"

Desi imi simt ochii obositi si stiu ca ar vrea sa doarma mi s-a facut un dor nebun sa scriu. Mi s-a facut un dor nebun de primavara pe care o astept cu atata nerabdare. Mi-e un dor nebun de serile calde in care imi faceam plimbarea pana in centru si inapoi, de zilele in care mergeam la lucru pe jos si admiram tot ce trecea pe langa mine. Da. Astept primavara. Astept mirosul acela de primavara care reuseste sa ne imbete pe toti, care ne face sa credem ca lumea abia acum incepe.
Ma simt obosita, a fost zi lunga azi si acum as vrea sa ma plimb prin centru de mana cu tine, sa ne intoarcem si sa ne oprim la un ceai in locul nostru preferat, cu muzica buna si ceai fermecat.

Mi-e un dor nebun sa stau in parc si sa scriu, sa stau si sa imi citesc gandurile ca pe o carte veche si foarte pretioasa, sa ma arunc in iarba si sa fac coronite din papadie. Vreau sa simt mirosul dulce al vietii.
Ma ridic si incep sa dansez, singura, din nou si din nou pe aceiasi melodie pana la epuizare... Primavara incepe cu tine...

Noapte...

Lacrima mea

Lumea intreaga...glob de cristal
Iubirea mea un diamant urias,
Frumos, dar neslefuit.
Astazi florile au o alta culoare
Au un alt miros
Si o ala incatare.
Astazi soarele nu mai este galben
Ci s-a transformat in ceva mai puternic.
Acum cerul nu mai este albastru
A imprumutat din visele mele verzi...
Acum lacrima mea nu mai este sarata,
Are gustul dulce al vinului
Si parca ma imbata
Chiar si numai cu mireasma sa.
Lacrima aceasta ma face sa visez
Ma face sa cant si sa uit
Ma face sa dansez singura
Pana cand incet ma topesc.
Lacrima mea a devenit ...
Trandafirul meu rosu
Crescut in zapada alba...

"Heal the world"

Afara se intuneca deja...e si putina ceata...asta ma face sa ma gandesc ca uneori ceata apare atunci cand te astepti mai putin...te face sa mergi pe bajbaite si apoi dispare ...lasandu-te pe tine sa vezi ce ai facut.
Canta acum una dintre melodiile mele preferate, Heal the world- Michael Jackson, melodia asta ma face sa visez, ma face sa uit de tot. Stiti ce am observat in ultima perioada? Ca incerc sa nu mai vorbesc despre oameni, au suflet mare insa pot face si mult rau, la fel cu am fact si eu cu majoritatea persoanelor care au stat in jurul meu, la fel cum fac si acum cu cele care au mai ramas langa mine...Avem suflet mare ca si oameni insa nu intotdeauna stim sa il folosim...
Mie atat de dor de mare... privesc uneori fotografii facute la mare, inchid ochii si ma gandesc ca sunt langa ea, ca pot sa calc pe nisipul fierbinte, ca pot sa privesc infinitul si atunci totul sa dispara, sa ramanem doar noi in univers, si sa pot sa zbor, sa zbor asa cum imi doresc de-o viata...
Visele mi s-au schimbat, odata cu trecerea timpului am observat ca fie se schimba, fie devin mai complexe. Important este ca de fiecare data avem vise, nu ramane nici o cllipa in care sa nu credem in ceva, nu exista nici o clipa in care sa nu visam la ceva...ne suparam...calcam in picioare visele de pana atunci si in secunda urmatoare ne facem altele sau poate tot aceleasi dar puse intr-o alta lumina...
Imi place sa visez, imi place sa visez tot timpul si imi place sa cred ca la un moment dat ele se vor implinii, chiar daca si pentr o scurta perioada de timp...
Mergeam azi pe strada si priveam in jur, toat lumea este atat de trista, si atat de preocupata de probleme, pe care uneori ei singuri si le fac. Atat de [reocupati de ganduri, de ce spune vecina, de ce va spune lumea din jurul lor...Pacat ca pierdem atat de mult timp in tristete...timp pe care l-am putea pierde zambind :)

"Heal The World
Make It A Better Place
For You And For Me
And The Entire Human Race
There Are People Dying
If You Care Enough
For The Living
Make A Better Place
For You And For Me"

Fulgi de nea

E luni...o noua zi, un noua saptamana...o oua luna...ce imi va aduce saptamana asta, ce imi va aduce luna fbruarie...nu stiu, si nici nu cred ca vreau sa stiu...stau langa geam si privesc cum ninge...ninge linistit...ninge frumos...
Astazi mi-am dat seama ca se ca face un an indata de cand incerc sa imi indeplinesc niste vise, se cam face un an de cand am inceput sa plang cel putin o data pe satamana, se cam face un an de cand imi tot promit ca nu voi mai fi trista , ca nu voi mai plange pentru nimeni si nimic...ei bine nu m-am tinut de cuvant, plang chiar si la un film, pentru ca se plange si in film...
Ma intreb ce va aduce saptamana asta...imi va aduce putina incredere in mine? Imi va aduce putina liniste si putina ambitie sa merg mai departe... nu pot decat sa sper...
Ninge..si linistea fulgilor ma face sa plang...vreu sa simt si eu linistea asta atat de cautata, macar pentru o secunda, un minut, o zi... Rog fulgii sa imi dea si mie din siguranta si linistea lor...insa nici macar nu ma baga in seama...
Incep sa plang pentru a nu stiu-cata-oara in ultima perioada...e un moment in care nu stiu ce sa fac si cum sa fac. Un moment in care parca viata mea isi pierde rostul. Un moment in care lumea e cu susul in jos iar eu nu stiu ce este mai bine. Nu stiu cum sa fac sa fie mai bine.
Inchid ochii si imi doresc sa dansez alaturi de fulgii albi si gingasi, imi doresc sa cobor lin si fara griji, imi doresc sa rad pana la epuizare si sa uit ca exist, sa uit de lucru, de scoala, de neintelegeri, de reprosuri, de ce este bine si ce nu, de ce fac bine si de ce nu fac bine.
Ochii imi sunt tristi si satuli de atatea lacrimi, dar cu toate astea nu se opresc si de multe ori uita sa mai zambeasca ...
Si cam atat am avut de spus...o zi buna...