Desi imi simt ochii obositi si stiu ca ar vrea sa doarma mi s-a facut un dor nebun sa scriu. Mi s-a facut un dor nebun de primavara pe care o astept cu atata nerabdare. Mi-e un dor nebun de serile calde in care imi faceam plimbarea pana in centru si inapoi, de zilele in care mergeam la lucru pe jos si admiram tot ce trecea pe langa mine. Da. Astept primavara. Astept mirosul acela de primavara care reuseste sa ne imbete pe toti, care ne face sa credem ca lumea abia acum incepe.
Ma simt obosita, a fost zi lunga azi si acum as vrea sa ma plimb prin centru de mana cu tine, sa ne intoarcem si sa ne oprim la un ceai in locul nostru preferat, cu muzica buna si ceai fermecat.
Mi-e un dor nebun sa stau in parc si sa scriu, sa stau si sa imi citesc gandurile ca pe o carte veche si foarte pretioasa, sa ma arunc in iarba si sa fac coronite din papadie. Vreau sa simt mirosul dulce al vietii.
Ma ridic si incep sa dansez, singura, din nou si din nou pe aceiasi melodie pana la epuizare... Primavara incepe cu tine...
Noapte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu