Un drum lung se asterne in fata ...nu stiu unde duce...poate ca nicaieri sau poate ca duce undeva, acolo unde trebuie sa duca ...
Merg pe un drum imaginar,astept obstacole si astept reactii, astept sa ma cunosc mai bine pe mine si pe cei din jur...astep ...ce nu ma intrebati pentru ca nu stiu nici eu..
Ascult cum canta pianul meu imaginar, care nu se va oprii niciodata, va canta in fundal trebuie doar sa vreau sa il ascult...muzica lui e lina si ma lasa sa plutesc alaturi de visele mele si de gandurile mele, ajung acum sa imi ating visele cu mana...dar apoi se transforma in nori si ceata...
Pianul meu ma face sa plutesc inca o data si sa imi vad lumea de sus...acolo jos am intalnit de toate, am intalnit oameni buni si oameni rai , am inatalnit oameni de tot felul ...o categorie anume nu am descoperit mai am multe de invatat, dar toate la timpul lor...dupa cum se spune cu rabdarea treci marea...rabdare, rabdare, rabdare...Dar de unde atata rabdare ???
Cu toti cred ca avem momente in care simtim ca rabdarea noastra a trecut de orice limite...parerea noastra din momentul respectiv, pentru ca de fiecare data descoperim ca se poate si mai mult...
Pianul se aude in fundal...e melodia mea preferata, il ascult si gandurile mele impreuna cu visele danseaza din nou...iluzile stau si privesc si asteapta momentul potrivit sa se bage si ele in dans...
Merg pe un drum si nu stiu unde voi ajunge, insa pianul ma acompaniaza...este cu mine si imi va tine de urat. Vreau sa cred ca il voi auzii pentru o eternitate de acum, vreau sa cred ca va canta numai melodiile pe care eu le vreau...
Pianul meu si un trandafir uitat langa un pahar cu apa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu