Drumul catre nicaieri...: Un dor nebun

luni, 23 martie 2009

Un dor nebun

Dor de mine...
Dor nebun de mine...
Dor de casa cu pereti verzi,
Dor de scarile pe care imi pierdeam serile,
Si imi faceam vise,
Florile care abia asteptau sa le vorbesc,
Catelul care dadea jucaus din coada
Poarta aceea din lemn...uitata parca,
Strada neasfaltata pe care m-am sarutat
Pentru prima oara,
Si am trait prima iubire.
Banca aceea, atat de aproape de luna.
Apa pe care inca o aud
Si fantana cu apa rece pentru trecatori...

Tabloul galben pe un perete galben
Parca mi-a citit gandurile
Imi vad acolo intreaga viata,
Ma vad pe mine
Si mie dor...
Un dor nebun de tot.

M-am trezit de dimineata
Cu un dor nebun ...

9 comentarii:

boss23 martie 2009 la 22:03
Poate e mai bine sa ne fie dor..si atat! Asa v-om aprecia mereu magia momentului!
Ma inclin!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Iuly23 martie 2009 la 22:33
Da, probabil ca ai dreptate...oricum nu prea stim noi sa apreciem ceea ce primim, ce s-ar intampla daca nici dor nu ne-ar fi... ;)
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
raza de soare24 martie 2009 la 18:44
de multe ori pierdem micile bucurii ale vietii asteptand marea fericire si apoi odata cu trecerea timpului ne e dor de ce-am pierdut...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
raza de soare24 martie 2009 la 18:45
tu compui aceste poezii???....superbe ...imi plac la nebunie...am sa-ti vizitez blogul mai des...pana acum nu prea am avut timp, fiindca-s ocupata o perioada, dar fii sigura ca nu am sa uit de promisiunea de a mai intra pe blog ;))
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Iuly24 martie 2009 la 23:49
Dupa cum iti ste si numele, ai adus o raza de soare, si un zambet...multumesc... ;)
Tot ce e pe acest blog este creatie proprie, scriu si atunci cand sunt trista, scriu si cand sunt fericita....daca nu as scrie probabil ca nu as mai fi eu. ;)
Te mai astept pe aici ;)
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
raza de soare25 martie 2009 la 12:54
si eu iti multumesc pt complimente...toate creatiile tale sunt fantastice...am citit si celelelalte raspunsuri...si nu ti-am mai continuat si eu ideea...in schimb ti-am mai lasat niste comm pe la inceputul postarilor oct 2008 mi se pare...ca eram curioasa care au fost primele tale postari...mai vb:D
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Iuly26 martie 2009 la 13:57
Ma bucur foarte mult ca iti plac ;D
te mai astept pe aici... ;))
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
INCERTITUDINI26 martie 2009 la 23:19
atatzia indragostitzi/
"atatea banci aproape de luna"/
asha se ivesc noptzile de smoala;
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Iuly26 martie 2009 la 23:21
O viata intreaga umblam dupa dragoste... ;)
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

...

CITATE PAULO COELHO

Problema mea sunt eu însumi.

Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti.

Viaţa este foarte rapidă, îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în câteva secunde.

Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm seama la nimic din toate acestea. Nu pricepem că El se află oriunde Îl lăsăm să intre.

Războinicul ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit întotdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.

Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun.

Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.

Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.

Cine e înţelept este înţelept doar pentru că iubeşte şi cine e nebun e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.

Când nu mai ai speranţă n-are rost să-ţi iroseşti puterile luptând cu imposibilul

Da, asta era libertatea: să simtă ce-şi dorea, indiferent de părerea altora.

Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi, fără excepţie, au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri.

Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă.

Războinicul luptă uneori cu cei pe care-i iubeşte.