Drumul catre nicaieri...: Scene

miercuri, 25 martie 2009

Scene

Luminita verde imi atrage privirea
Imi vad parca cerul intreg
Scene pictate pe nori,
Scene in culori ...
Vise si iluzii desenate
Cu degetul tremurand...

Privesc luminita si parca ma pierd,
Vreau lumea intreaga sa dispara
Si sa ramanem doar noi.
Scene cu vise pierdute
Scene cu iubiri neimplinite,
Si nori care tremura de dor.
Noaptea in care te-am visat,
Si primul tau sarut,
Scene cu mine,
Scene cu tine
Scene transformate in trandafiri.
Culori tranformate in ganduri
Si randuri transformate in amintiri...
Un galben ma invaluie
Si ma strange usor in brate,
Un fluture care duce in spate...o viata.

6 comentarii:

boss25 martie 2009 la 20:57
foarte frumoasa
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Iuly25 martie 2009 la 23:30
Multumesc ;)
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Paul Gabor26 martie 2009 la 01:55
M-am simtit o clipa pe malul marii, acum multi ani de zile, eram la Navodari si speram la un prim sarut de la fata pe care o urmarisem luni de zile. Si nu era departe, cu doua banci in fata...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Iuly26 martie 2009 la 13:55
Si pana la urma ai primit sarutul ? ;D
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
raza de soare1 aprilie 2009 la 21:29
superb ca de obicei...imi plac la nebunie versurile "Scene transformate in trandafiri/Culori transformate in ganduri/Si randuri transformate in amintiri/"...te-ai gandit vreodata sa-ti publici ce scrii??? ai ajunge cu siguranta o poeta desavarsita...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Iuly1 aprilie 2009 la 22:22
Iti multumesc foarte mult pentru aprecieri...cochetez cu ideea une carti...mai vedem daca se va concretiza ;)
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

...

CITATE PAULO COELHO

Problema mea sunt eu însumi.

Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti.

Viaţa este foarte rapidă, îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în câteva secunde.

Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm seama la nimic din toate acestea. Nu pricepem că El se află oriunde Îl lăsăm să intre.

Războinicul ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit întotdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.

Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun.

Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.

Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.

Cine e înţelept este înţelept doar pentru că iubeşte şi cine e nebun e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.

Când nu mai ai speranţă n-are rost să-ţi iroseşti puterile luptând cu imposibilul

Da, asta era libertatea: să simtă ce-şi dorea, indiferent de părerea altora.

Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi, fără excepţie, au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri.

Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă.

Războinicul luptă uneori cu cei pe care-i iubeşte.