O alta seara

Am venit pe jos astazi de la lucru si asta pentru ca mi s-a parut o seara perfecta pentru o plimbare...si se pare ca nu am fost singura, o multime de oameni pe strada profitau de seara frumoasa, oficial prima seara de primavara.

In seara asta nu am vazut decat oameni fericiti, oameni cu zambetul pe buze, oameni care parca au renascut odata cu natura. Ma ntrebam daca am renascut si eu odata cu natura...dar nu...sufletul meu a murit in timp ce natura a renascut.
Ma simt trista si goala pe dinauntru, as vrea sa zbor cu ochii inchisi pana la tine, sa te iau in brate si sa nu iti mai dau drumul niciodata. Este atat de greu sa renunt la vise, este atat de ciudat sa fi nevoit sa nenunti la ele chiar daca asta poate suna ciudat. Desi le-ai calcat in picioare de atatea ori, le-ai ridicat si ai luat-o de la capat in construirea lor...acum insa eu nu o mai pot lua de la capat, stau langa ruine si plang, ma rog sa fie doar un vis, iar atunci cand deschid ochii sa fie totul doar un vis urat.
Mi-e atat de dor...un dor nebun de tine, de mangaierea ta...de... tot...

Noapte...

Din nou...noapte...

Astazi a fost o zi frumoasa, plina de soare, primavara se face din ce in ce mai mult simtita si asta ma incanta. Mi-ar fi placut sa fi si tu cumine , si sa ne bucuram impreuna...

Am iesit de la lucru si aerul negru si cu miros de primavara m-a facut sa imi doresc o plimbare prin centru, acum in mijlocul nopti. M-am indreptat incet catre statia de tramvai, pana am ajuns acasa a parut o vesnicie. Nu m-am putut gandi decat la tine l...
Mai bine tac...

Iti spun doar noapte buna...

Noapte buna

E seara din nou...as vrea sa iti soptesc noapte buna, cu pleoapele inchise ... sa ma acopar cu bratele tale...insa esti atat de departe...lacrimile vor sa ma napadeasca insa nu le las. As vrea sa inchid ochii si sa ma trezesc intr-un alt vis, dar ar fi mult prea frumos.

Astazi a fost a doua zi de primavara, mirosul specific si soarele care imi mangaia obraji cand am iesit din cladirea imensa ma imbia sa alerg, sa ma plimb de nebuna pe strada, sa plang pana la epuizare, sa ma intind pe jos si sa privesc cerul atat de frumos...sa te strig, sa te iubesc, sa te sarut, sa te visesz, sa te ating, sa te doresc...si sa astept sa te vad.

Nu ti-am povestit ca am avut o zi buna la lucru...nu ti-am spus cat de dor mi-a fost sa iti aud vocea...

Nu mi-a mai ramas decat sa iti spun ...noapte buna...in linistea nopti...

Vorbe-n vant

Astazi primavara si-a facut simtita prezenta. A fost o zi in care iti vine sa te plimbi si sa te tot plmimbo so sa uiti de tine. Asta am facut si eu...m-am plimbat si m-am plimbat si am incercat sa uit de mine...
MP3-ul meu a ramas fara baterie si m-am enervat putin pentru ca urma ca gandurile sa plece la plimbare, sa fiu nevoita sa le ascult si sa imi plang de mila.
Prin centru parca intregul oras iesise sa se bucure de aceasta zi de primavara. Cupluri care se tineau de mana si se sarutau patimas, copii alergand dupa porumbei, familii fericite... Toata lumea avea cu cine sa imparta bucuria primaverii mai putin eu. Mergeam printre ei cu lacrimi in ochi si ma gandeam ce frumos ar fi sa... mai bine ma trezesc.
Mi-am dat seama ca nu mai am vise, cel putin nu sunt constienta de ele. Oare pentru cat timp? Cat va dura pana o sa imi fac alte vise, pana fiu din nou fericita?
Privesc pozele tale de pe birou, nu am indraznit inca sa le iau de acolo. Le privesc si ma gandesc ca poate esti fericit si iti este bine. Mi-e atat de dor...


Noapte buna...

Chesti fara sens

Mi-am dat seama ca traim din vise, ne nastem si murim odata cu ele. Ne facem vise, credem in ele si punem toata energia si toata puterea in ele...pana cand ele se darama, cad peste noi, ne lovesc iar noi ramanem in urma si privim in jurul nostru. In acele momente ne simtim fara sens, fara viata, ne dorim sa inchidem ochii si totul sa revina la normal. Da. Fiecare dintre noi trece prin asta, iar daca a existat om care nu si-a vazut, cel putin odata, visele calcate in picioare, as vrea sa ii strang mana si sa il felicit.

Mi-am dat seama ca intr-un an de zile, mi-am calcat visele in picioade de 2 ori.Se putea si mai rau.
Imi aduc aminte ca anul trecut pe vremea asta o duceam cam tot asa ca si acum...acum poate mai rau decat atunci. Si anul acesta imi voi petrece pastele singura, la fel ca si anul trecut, voi face salmale tot pentru mine, voi cinsti tot pentru mine...si ii voi compatimi pe cei din filme...chiar daca stiu ca pe mine nu ma compatimeste nimeni. Voi spune cu glas trist "Saracul om, e singur" fara sa ma gandesc ca si eu voi fi in aceeasi situatie.
De Craciun am simtit cum este sa ai cu adevata o familie, si pentru asta nu pot decat sa iti multumesc in primul rand tie.
Sunt obisnuita sa imi petrec singura sarbatorile, nu este nici o noutate, nu este nici prima data si probabil ca nici ultima din viata mea.

In seara asta nu iti voi putea spune noapte buna...dar iti scriu aici...

Noapte...

Pentru tine

Am scris un intreg roman si apoi l-am sters...am considerat ca oricum nu o sa intelegi nimic..oricum lacrimile mele nu iti spun nimic. Inima mea te striga insa se pare ca tu nu o auzi...
Camera mea e goala si rece...imi dau seama ca nu mi-a placut niciodata aceasta camera si probabil ca nu o sa imi placa...
Cuvintele tale imi rasuna obsesiv in minte...nu pot sa cred ca tocmai tu poti face o asemenea afirmatie cu privire la mine...doare...
Pacat ca nu vezi si nu auzi nimic in afara de strigatul tau.

Am vrut sa iti scriu ca te urasc...dar nu pot.
Nu te urasc, din contra TE IUBESC si probabil o voi face toata viata mea.

Visele inseamna munca

E frumos atunci cand ajungi sa iti indeplinesti visele, te simti bine, plin de incredere, plin de dorinta unor noi vise, plin de fericire...plin de viata...

Pana unde suntem dispusi sa mergem pentru a ne indeplinii visele...???

Visele inseamna munca...cat de mult suntem dispusi sa muncim?

Versuri

Mii de culori in ganduri deslusite
Mii de vibratii in sunetul tacerii...
Intreaga lume paseste agale
Pe un zar fara puncte.
E lumea mea transparenta
Si plina de parfum.

Un fluture imbracat in verde
Ma invita in parc.
Imi pierd pantoful de sticla
Si lacrimile de cristal.
Imi pierd inima senina
Si flacara de atata amar.
Parfum de tei...te astept...
Pe o banca in parc.

Ganduri in mijlocul noptii

In seara asta am adormit mai devreme...la un moment dat m-am trezit speriata, nu stiu de ce si nici nu vreau sa stiu.
Nu am mai reusit sa adorm dupa aceea...stau si ma gandesc la noi. Ma gandesc la ce s-a intamplat si unde a disparut toata magia, ma gandesc de ce nu a putut sa fie frumos, de ce nu a putut sa ramana asa, asa cum am sperat fiecare dintre noi.

In ultima vreme ma simt singura, ma simt ca ultimul om de pe pamant, ma simt ca un obiect care este trata ca atare.
Am fost intrebata ce imi doresc...am tacut si am incercat sa nu incep sa plang, lucru pe care il fac destul de des de cateva luni incoace.
Imi doresc sa pot sa traiesc linistita si fericita alaturi de persoana pe care o iubesc atat de mult.
Ce este trist in toata povestea asta?
Nu stiu...poate doar faptul ca nu suntem pe aceasi lungime de unda, poate faptul ca fiecare dintre noi are anumite idei despre ce inseamna o relatie si ce ar trebui sa se faca intr-o relatie. Poate faptul ca in momentul de fata nu suntem impreuna dar totusi suntem. Poate faptul ca in momentul de fata nu stiu care sunt atributile mele, cele de best friend sau cele de iubita. Nu stiu ce ar trebui sa cer si ce ar trebui a dau.
Este ca un fel de " dute-vino" "te vreau, dar totusi nu te vreau".

Mi-am spus astazi ca fiecare iubeste in felul lui, ca fiecare isi arata sentimentele asa cum stie, asa cum crede, asa cum poate, dar...ce se intampla in momentul in care celalalt nu este multumit, atunci cand celalat nu se simte bine, atunci cand probabil ca exista dorinta dar orice incercare se prabuseste inainte de a incepe.
Sunt momente in care as vrea sa spun atat de multe, dar cuvintele se opresc si nu vor sa iasa. Cred ca de frica sa nu fie criticate, de frica sa nu raneasca, de frica...dar oare cine se gandeste si la sufletul meu? probabil nimeni, asta pentru ca si eu uit de el de multe ori si atunci cum sa cer altcuiva sa isi aminteasca de el daca nici macar eu nu o fac?
Ma simt ca si lampa de pe birou, fara suflet, fara dreptul de a spune ceva in fata vietii, singura...si trista...
Se zice ca de ce ti-e frica de aia nu scapi, asa si eu,intotdeauna mi-a fost frica de singuratate si daca stau sa ma gandesc bine am trait destul de mult alaturi de ea, exact atunci cand am crezut ca am scapat a revenit cu mai multa forta.

Cred ca ar trebui sa ma opresc...somnul nu ma vrea sa vina la mine insa ma voi pune sa il astept.
Noapte...