Mi-am dat seama ca traim din vise, ne nastem si murim odata cu ele. Ne facem vise, credem in ele si punem toata energia si toata puterea in ele...pana cand ele se darama, cad peste noi, ne lovesc iar noi ramanem in urma si privim in jurul nostru. In acele momente ne simtim fara sens, fara viata, ne dorim sa inchidem ochii si totul sa revina la normal. Da. Fiecare dintre noi trece prin asta, iar daca a existat om care nu si-a vazut, cel putin odata, visele calcate in picioare, as vrea sa ii strang mana si sa il felicit.
Mi-am dat seama ca intr-un an de zile, mi-am calcat visele in picioade de 2 ori.Se putea si mai rau.
Imi aduc aminte ca anul trecut pe vremea asta o duceam cam tot asa ca si acum...acum poate mai rau decat atunci. Si anul acesta imi voi petrece pastele singura, la fel ca si anul trecut, voi face salmale tot pentru mine, voi cinsti tot pentru mine...si ii voi compatimi pe cei din filme...chiar daca stiu ca pe mine nu ma compatimeste nimeni. Voi spune cu glas trist "Saracul om, e singur" fara sa ma gandesc ca si eu voi fi in aceeasi situatie.
De Craciun am simtit cum este sa ai cu adevata o familie, si pentru asta nu pot decat sa iti multumesc in primul rand tie.
Sunt obisnuita sa imi petrec singura sarbatorile, nu este nici o noutate, nu este nici prima data si probabil ca nici ultima din viata mea.
In seara asta nu iti voi putea spune noapte buna...dar iti scriu aici...
Noapte...
imi place ce ai scris.. probabil te intrebi cum am ajuns aici,, tot intr-o zi (fara sens)
RăspundețiȘtergereEste asdevarat ca primul gand a fost..."cum?" dar important este ca ti-a placut si asta ma bucura :P
RăspundețiȘtergere