Am venit pe jos astazi de la lucru si asta pentru ca mi s-a parut o seara perfecta pentru o plimbare...si se pare ca nu am fost singura, o multime de oameni pe strada profitau de seara frumoasa, oficial prima seara de primavara.
In seara asta nu am vazut decat oameni fericiti, oameni cu zambetul pe buze, oameni care parca au renascut odata cu natura. Ma ntrebam daca am renascut si eu odata cu natura...dar nu...sufletul meu a murit in timp ce natura a renascut.
Ma simt trista si goala pe dinauntru, as vrea sa zbor cu ochii inchisi pana la tine, sa te iau in brate si sa nu iti mai dau drumul niciodata. Este atat de greu sa renunt la vise, este atat de ciudat sa fi nevoit sa nenunti la ele chiar daca asta poate suna ciudat. Desi le-ai calcat in picioare de atatea ori, le-ai ridicat si ai luat-o de la capat in construirea lor...acum insa eu nu o mai pot lua de la capat, stau langa ruine si plang, ma rog sa fie doar un vis, iar atunci cand deschid ochii sa fie totul doar un vis urat.
Mi-e atat de dor...un dor nebun de tine, de mangaierea ta...de... tot...
Noapte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu