Fara sens...

M-am asezat pe scaunul meu de la birou...si pentru un moment am tacut...am stat nemiscata, fara sa respir, fara sa indraznesc sa clipesc...si dintr-o data m-am hotarat. Pun punct si o iau de la capat.
Un capitol s-a terminat si astept sa inceapa altul.

"Te iubesc" ...le aud acum la televizor si am ramas blocata pe ele. Te iubesc...te iubesc...te iubesc...te iubesc...sau poate nu...cuvinte uitate, cuvinte pe care le-am auzit poate pentru ca te-am presat eu prea mult sa le spui, sau poate din intamplare, poate din dorinta de a vedea reactia, poate din ideea de a avea acel ceva care vibreaza inca in trupurile noastre...

Nu vreau sa ma misc...mi-e teama de ceea ce se poate intampla, mintea mea zboara, a calatorit toata ziua astazi prin intamplarile din ultimul an. Zambesc. Anul trecut de Paste eram la fel ca si acum, singra in apartamentul mare.
Parfum de ganduri, parfum de amintiri, carti daruite si planuri de viitori, te gandesti la prima atingere si te intrebi cum de s-a ajuns aici, care a fost scopul intamplarilor si incerci sa deslusesti ce ai invatat din ultimul an al vietii tale...nu reusesti inca sa iti dai seama dar esti sigur de faptul ca totul s-a intamplat cu un rost...s inca astepti... Ai vrea sa dai timpul inapoi de fiecare data cand intampini un obstacol si te gandesti ca poate decizia pe care ai luat-o nu este cea buna si esti pe punctul sa o schimbi insa mai stai putin si te gandesti si iti dai din nou dreptate. Am procedat corect, Mai stai putin cu gandul in trecut si apoi te razgandesti din nou si vrei sa faci ceva pentru a schimba decizia... si intr-un final te trezesti renuntand, fara macar sa te intrebi de ce, fara sa mai speri la ceva desi sti ca in sufletul tau ai vrea sa se intample o minune si toate greselile sa dispara. Punct.
Si sa o luam de la capat pentru ca viata e prea scurta ca sa avem regrete.