luni, 12 aprilie 2010

Vorbe si iar vorbe...

M-am trezit pe la 7 fara ceva desi nu trebuia sa merg la lucru, probabil din obisnuinta.
Am stat asa in liniste si am vazut cum ziua isi face loc incet...incet... lasand in urma noaptea cu visele ei nebune. A fost o noapte plina de vise care mai de care mai ciudate, insa cu toate acestea as mai fi stat putin in acea lume...parca mai linistita decat cea reala.

Am stat intre cei 4 pereti ai camerei mele , in linistea diminetii...mi-a fost teama sa deschid televizorul sa nu speri si mai tare somnul care oricum era grabit. Mi-am dat seama ca relatile dintre oameni sunt ciudate, te poti apropia de o persoana intr-o clipa doar pentru ca a spus ceva, sau doar pentru o atingere pe care initial nici macar nu ai remarcat-o. Apoi mai tarziu relatile se pot rupe la fel de usor, sau poate chiar mai usor. Un cuvant spus la intamplare care a durut mai mult decat ai fi vrut tu, o vorba aruncata fara sa iti dai seama ce efecte va avea asupra ta sau a celuilalt...
E vreme urata afara ...
Ieri mergand pe strada mi-am dat seama ca pana acum cateva zile nu am trait deloc in prezent. La inceput am trait in viitor cu vise multe si sperante, mai apoi am inceput sa traiesc in trecut si din cand in cand in viitor, dar din ce in ce mai putin. Trecutul era mai prezent ca niciodata, ba prin vorbe, ba prin reprouri, ba prin fapte ce nu au putut fi uitate...
Am luat o hotarare, cea de a nu mai trai decat in prezent, vreau sa profit de fiecare clipa din viata mea si sa ma simt de parca fiecare vis ale meu se implineste in orice clipa, nu mai vreau sa stau in trecut si nici sa ma gandesc la viitor...
Imi beau acum ceaiul fierbinte si ma gandesc la... mai bine nu va spun :)

Haideti sa dansam... pe o pajiste verde , sa inchideti ochii si sa uitati de tot, de griji, probleme, job, vise neimplinite...

2 comentarii:

  1. Acest dans il fac zilnic, de ploaie, de este vant sufletu-mi joaca de fericirea a ce vad, ma bucur de renasterea naturii la viata si alaturi de ea, chiar daca sunt trist sau apasat de grijile vietii, ma bucur precum un copil ce este la pieptul de mama!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu nu sunt la fel de norocoasa ca si tine, nu pot uneori decat sa imi imaginez ca sunt pe o pajiste verde :)

    RăspundețiȘtergere