Drumul catre nicaieri...: Fara titlu

luni, 16 martie 2009

Fara titlu

Uneori am impresia ca toate gandurile mele colorate sunt inutile, se pare ca in ultima perioada gandurile mi-au ocupat tot spatiul meu...
Ganduri ganduri si iar ganduri, unele bune altele rele...unele fondate altele nu...
Mi s-a spus azi sa imi spal gandurile...oare am reusit??? Erau si negre...aproape toate...cred...
Uff...nu mai sunt sigura de nimic, parca totul se schimba mult prea repede si eu nu apuc sa tin pasul.
Oameni, ganduri, idei, vise, opinii, chiar si sentimente, prietenii, legaturi...totul se schimba cu o rapiditate incredibila...uneori mi-e frica sa am incredere, sau sa cred, pentru ca acum cred cu toata forta si peste ceva timp ceea ce am crezut eu se dovedeste a fi doar ...un mare nimic...
Te iubesc. Uneori am impresia ca nu stiu semnificatia acestor cuvinte, uneori ma gandesc cat la suta din ce simtim exprima, uneori ma gandesc daca isi au rostul...uneori caut raspunsuri la toate intrebarile mele, alteori renunt la a mai cauta ...

2 comentarii:

raza de soare24 martie 2009 la 19:02
gandurile nu sunt niciodata inutile...sentimentele nu raman neexprimate...nu e nevoie neaparat de cuvinte...ajunge o privire...gandurile sunt ca o apa linistita...daca vantul creatiei nu le pune in miscare se vor transforma in mocirla...nu te lasa prada intrebarile pur si simplu nu e nevoie sa stii...trebuie uneori doar sa te lasi purtat...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Iuly24 martie 2009 la 23:59
da, insa exista si momente in care este greu ...cu toate astea trecem peste toate... ;) si tre c si aceste ganduri
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

...

CITATE PAULO COELHO

Problema mea sunt eu însumi.

Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti.

Viaţa este foarte rapidă, îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în câteva secunde.

Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm seama la nimic din toate acestea. Nu pricepem că El se află oriunde Îl lăsăm să intre.

Războinicul ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit întotdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.

Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun.

Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.

Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.

Cine e înţelept este înţelept doar pentru că iubeşte şi cine e nebun e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.

Când nu mai ai speranţă n-are rost să-ţi iroseşti puterile luptând cu imposibilul

Da, asta era libertatea: să simtă ce-şi dorea, indiferent de părerea altora.

Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi, fără excepţie, au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri.

Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă.

Războinicul luptă uneori cu cei pe care-i iubeşte.