Trandafirul albastru

Trandafirul albastru...
Am deschis usor cutia,
Statea acolo cuminte
La fel ca si sufletul meu...
L-am ridicat cu grija
Avea lacrimi ...grele...
I-am recunoscut plansul
E trandafirul uitat
Pe o banca in parc

Trandafirul albastru
E fereastra catre tine,
E sarutul albastru din zilele
Ploioase si triste...
E zambetul meu iarna
E cerul pe care il privesti
In fiecare dimineata
De vara...

Trandafirul albastru
E atingerea mea
Pe pielea ta uda,
E dorul meu nebun
E lacrima sarata...
E sarutul de noapte buna
Si cel de buna dinineata.
E pamantul fierbinte
Pe care tu pasesti acum...

Trandafirul albastru uitat
Pe o bana in parc...

Iti multumesc...

Aztazi mi-am adus aminte de tine...
Mi s-a parut ca te-am vazut ,dar m-am inselat,
Era altcineva...
Pasea usor si nepasator,
Am vrut sa te strig, dar vocea mi s-a oprit
In gand mi-au venit momentele petrecute imprena,
Au trecut 3 ani din momentul in care tu ai aparut
M-ai ajutat sa ma descopar, sa pasesc spre maturitate
Mi-ai sters lacrimile de multe ori,
M-ai facut sa ridic capul si sa privesc inainte...
Cred ca am uitat sa iti multumit...

Iti multumesc acum pentru acei ani,
Pentru toate gandurile pe care le aveam,
Iti multumesc pentru ca ai iubit copilul din mine
Si l-ai lasat sa-si faca de cap...
Iti multumesc pentru ca m-ai iubit
Asa cum eram, zapacita...
Pentru fiecare zambet pe care mi l-ai oferit
Si care m-a ajutat de cele mai multe ori sa merg inainte
Iti multumesc pentru ca m-ai invatat
Cum sa iubesc, sa iert si sa pasesc fara teama...

Iti multumesc, pentru sufletul pe care il am acum...

Lacrimile dor...

Lacrimile dor...
E ca si cum ai sta cu trupul gol in ploaie
Simti fiecare picatura, care te loveste,
Unele mai usor, altele mai tare...
Simti fiecare strop care se prelinge
Si parca te arde, dar nu poti sa te ascuzi.
Nu ai unde pentru ca peste totul e plin,
In suflet , in inima,in ganduri, in vise...
Totul e plin de prezenta ta, chiar daca tu nu vezi.
Totul e plin de mirosul tau, pe care inca il mai simt
Pe varful degetelor mele...
Pana si camera e plina de prezenta ta,
Iar lumina imi aduce aminte de ochii tai
Care uneori se cufunda in ai mei,
Si uita sa mai plece...
Lacrimile dor...
Le stergi usor, dar dupa aceea ele apar din nou
La un moment dat renunti sa le mai stergi...
Nu le mai simti nici arsura.

Buzele tale...

Mergand pe drumul negru
Pustiu si parca bolnav,
visam cu ochii deschisi.

Visam...la buzele tale...
Buzele tale care imi zambesc
Si reusesc sa imi faca zilele
Atat de speciale...
Buzele tale ude de soare
Si pline de foc...
Buzele tale uscate de ploaie
Si arse de dorinta....
Buzele tale care uneori
Ma innebunesc...

Tmpul...

Nu am mai scris de ceva timp...imi era atat de dor, dar...timpul asta nu ma lasa in pace...sta la capul meu si ma cronometreaza in fiecare clipa.
I-am spus sa plece dar nu vrea sa ma asculte...si continua sa ticaie in spatele meu, uneori enervant de tare.
Parca si in vis il aud...

Vreau ...

Te-am privit...
Profund si plina de dorinta
Vreau sa ma scald in ochii tai
Vreau sa ma iubesti,
Asa cum nu ai mai facut-o niciodata,
Vreau sa-ti fie dor de mine
Si sa ma visezi in fiecare clipa.
Vreau sa ma cufund in bratele tale
Si sa uit ca mai exista si altceva pe lume.
Vreau sa ma atingi cu pasiunea ta
Vreau sa-mi simti caldura
Pierzandu-te in ea...
Vreau sa imi atingi pielea
Si sa-mi spu ca ti-a fost dor...

Vreau sa simt iubirea ta
Si sa ma pierd in ea....

Te-am privit cum dormi
Te-am mangaiat cu privirea si cu gandul,
De frica sa nu te trezesc...

Mi-e dor de mine...

Zambesc trist, cu rase de soare reci,
nu mai sunt eu , nu ma mai recunosc
Ma caut printre amintiri
Ma regasesc pentru cateva minute
Iar apoi ma trezesc din nou in realitate.

O realitate pe care uneori nu o mai cunosc
Sau mai bine zis, recunosc...
Oamenii se schimba ...asta o stiu
De la o secunda la alta,
De la un minut la altul...

Mi-e dor de mine
Alerg sa ma regasesc.
Vreau sa ma strang in brate
Si sa ma tin asa pentru o viata.
Sa-mi povestesc despre iubirea ce o simt
Despre ce s-a intamplat de cand am plecat,
Despre ce am simtit si simt,
Despre fluturasii din stomac,
Pe care ii simt de cate ori ma atingi...

Mi-e dor de mine...

Prin ploaie...

Prin ploaie merg....
Prin ploaie calatoresc
Catre inima ta.
Prin ploaie am auzit
Cantecul iubirii mele.
Prin ploaie l-am cantat
Asa cum am stiut eu...
Prin ploaie am alunecat
Catre un alt eu
Si un alt tu...
Prin ploaie mi-am vazut visele
Le-am atins cu un deget
Si au disparut...
Prin ploaie merg...singura...
Si ma scurg usor,
Cad in gol...
Prin ploaie TE IUBESC!
Te doresc, te visez
Si trupul mi se scurge usor...

;D

"I know that you belive you understand what you think I said, but I'm sure you realize that what you heard is not what I meant"

Am descoperit acest citat azi, la scoala, la un curs de Radio, in timp ce ma uitam pe pereti...iar profu' vorbea...vorbea ceva ce numai el stie.... ;D
In timp ce il citeam si il reciteam... imi treceau prin gand mii si mii de cuvinte pe care eu le-am spus sau pe care le-am auzit....ma gandeam la ce s-a inteles si ce s-a zis defapt, sau ce s-a dorit sa se spuna...

Cu tine, eu...

Ganduri fierbinti ma inunda,
Imi strabat corpul si imi dau fiori.
Dorul meu e de foc
Imi arde inima si trupul...

Iau pixul in mana
Dar mi se scurge printre degete
Foaia pe care vreau sa scriu
S-a transformat in cenusa
Nu pot asterne gandurile,
Sunt prea fierbinti...

Fierbinte esti tu, iubita mea
Si incep sa am emotii
Imi ard palmele de dor si...
Si vreau sa Scartai
Din toate incheieturile
Sa-ti simt cenusa in palma...
Sa mi te scurgi printre degete
Sa-mi atingi sufletul
Cu cel mai adanc vis al tau
Al nostru...
Sa nu mai pleci niciodata de langa mine,
In mana sa am visele noastre
Sa le pot scrie, cu unghia
Pe tencuiala dorintelor albe si calde...
Din noptile in care ti-am spus :

TE IUBESC!

Mainile Imi sunt transpirate
Intreg trupul tremura
Si urmeaza sa ia foc...

Ma simt ca la 15 ani
Cand iubeam si-n iubire credeam
Ma simt ca atunci cand imi doream
Sa ating un nor, cel mai inalt
Sa-ti cant un cantec o singura data
Insa pentru totdeauna...
Iubito, sa n-ai palmele ude
Decat de trupul meu
Iubito, sa nu tremuri
Decat in bratele mele, atinse de dragostea noastra
Iubito, sa nu iei foc...
Inainte sa arzi toata, in mine...

Ating soarele fara sa ma ard
Se arde el...
Se topeste la atingerea mea
Imi tremura gandurile.
Noaptea cea a trecut
Mi-a lasat urme pe piele
Ai desenat prin mangaieri
Chipul tau pe intreg trupul meu...
Eu te-am pictat asa cum te stiu
Fara haine, fara ganduri
Arzand de dorinta
Trupul tau ma cheama sfios
Sa-i cunosc fiecare ascunzis
Vreau sa simti si tu focul...

Eu te-am lasat sa ma pictezi
In tot acest timp
Si-am spus mereu...
Imi mangai gandurile.
Si-mi spui mereu
Tot ce nu mi-ai spus pana acum
Cu necuvintele, cu neculoarea
Unei zile de toamna
In care a inceput
IUbirea mea.
Eu m-am nascut
Si-am zambit
Si-am ales oglinda potrivita
Sa-ti spun
Bine ai venit in viata mea.
Iubito...ai ochii plini de mine
De venin cu care-mi otravesti
Ce ai gasit aseara in mine
Ascuns...

Aseara...
Aseara am gasit ascuns in tine
Intreg universul meu,
Univers de care uitasem de mult
L-am regasit...
Am gasi ascuns in tine
Focul care m-a mistuit toata ziua
Am gasit in tine visul meu...
M-am gasit p mine
Cufundata cu totul in dorinta...
Te-am gasit pe tine
Cu trupul gol si pli...
De iubire...
Am gasit TOT intr-un trup...

Ai gasit ce ai cautat demult...
Neincetat...
Ai gasit simplitatea cu care complic vietile noastre...
Ai gasit zambetul meu
Sincer si vesel
Din noptile in care adorm
In bratele tale.
Ai gasit caldura dinlauntrul meu,
Ai gasit arsita verii...
Mi-ai sarutat gandurile
Si mi-ai simtit golulplin
Din mine...din coltul meu ascuns...
Mi-ai regasit iubirea
Mi-ai gasit viata.
Intai ai scris-o, apasat, in memoria mea,
Apoi ai pictat-o, in alb,
Intre cei 4 pereti ai camerei tale!

Am pictat-o in mi de culori
Am pictat cu foc pe trupul tau caldut
Am pictat cu vis, dorinta , pasiune,
Am desena visul nostru pe tavan
Pentru a-l putea privi dupa fiecare
Seara de iubire...
Cu trupurile goale
Imbratisate...in tacere...

Te-am iubit in tacere
Cu ochii fixati pe tavan
Mi-am promis ca n-o sa afli niciodata,
Ca o sa ma mistui in fiinta mea
Ca o sa-mi sfarm iubirea
In mii de bucati
Ca o sa-mi arunc visul in lume
Si-o sa te uit cu timpul...
Cu timpul nu e de jucat...
Cu timpul te-ai furisat mai mult
In tot ce sunt eu
Om...copil, fluture, albina
Nu te-am uitat...
N-as fi putut.
Nici n-am rabdat!
Esti a mea acum.
Pana cand n-o sa mai am aer
Si viata, in mine!

Sunt a ta ...pentru o eternitate
De acum...

Pentru ...

O raza de soare
A batut azi la geamul meu...
M-am indreptat usor catre fereastra
Si am deschis timid.
A intrat fara sa zica nimic
Si m-a imbratisat cu toata puterea...

A venit sa ma ajute
Sa desenez cu foc de dor
In gandurile tale...
Tot ce as vrea sa-ti spun cateodata
Sa pictez iubirea mea
Pe tot cerul si pamantul
Sa-ti scriu pe inima
Motivele pentru care TE IUBESC...

Pentru ca tu esti cerul meu
Esti aerul pe care il respir
Esti pamantul pe care pasesc,
Esti lumea pe care o privesc
cu ochii unui copil
Care nu vrea sa creasca
Pentru ca ma faci sa zambesc
Pentru ca ma faci sa plang
Si sa rad in hohote.
Te iubesc pentru ca esti luna
Care imi zambeste chipes
In fiecare seara...
Esti in toate stelele, esti soarele dimineata...
Esti marea in care ma scufund ,
Eternitatea pe care o ador...

Sufletul meu face dragoste cu al tau...

Cateva ganduri ;D

Astazi m-am uitat putin peste postarile mai vechi...am zambit, am ras in hohote si am plans... m-am regasit aici o parte din viata mea, o parte din mine,am vazut de cate ori mi-am pirdut sufletul de copil dar m reusit sa il gasesc, la un moment dat chiar l-am ucis...cu gandul doar...pentru ca e inca acolo am vorbit cu el de dimineata, m-a asgurat ca nu va pleca niciodata chiar daca eu il voi izgonii...
Mi-am dat seama ca desi nu stim multe despre iubire, si conceptul de iubire a inceput sa fie atat de straniu si atat de mult dezbatut incat uneori nu stim daca sentimentele noastre pot fi numite iubire sau nu...cu toate astea simtitm , speram sa fie iubire, dorim si visam, zburam si coboram, ne lasam inima in grija unei alte persoane ...si din cand in cand mai mergem sa o vizitam...

nu prea cred in cuvinte...dar cu toate astea...TE IUBESC!

Spuma alba...

M-am scufundat in apa fierbinte
Care parca imi inunda intreg trupul
Spuma alba m-a prins
Intr-o imbratisae de fier...

Fiecare picatura de apa
Era o parte din trupul meu
Spuma era trupul tau
Pictat pe al meu
Ma acoperea, ma saruta,
Imi mangaia pielea
Si imi hranea visul...

Sunt o lacrima...

Ma strangi usor intre ploape
Genele tale imi mangaie sufletul.
Sufletul...
Care suflet?Eu am suflet?
Sunt o lacrima, un strop de apa,
Fara sentimente...
Dar... amintirile? Am si eu amintiri
Imi amintesc ca nu e prima data cand eu,
Ma scurg incet prin gandurile tale
Ma scurg printe visele tale
Iti mangai obrazul si buzele.

Imi amintesc si...primul tau vis sfarmat.
De ce mi-l amintesc?
Pentru ca eu...
Ti-am alinat durerea...

Sunt o lacrima ...fac parte din tine...
Imi recapat sufletul de cate ori
Pleoapele tale ma imbratiseaza....

Desenez...

Sunt pierduta in proprile ganduri
Sunt pierduta in proprile sentimente
Ma pierd si ma regasesc
Intr-o secunda...
Traiesc ca prin vis
Si visul e o realitate...a mea.

Tacerea imi spune
Sa evadez in nestire
Sa ma ridic astfel incat,
Intreg universul
Sa-mi stea asezat la picioare

Atingerea ta ma facut sa tresar
Desenez cu ochii inchisi
Chipul meu pe trupul tau
Mana mea pe obrazul tau...
Desenez cu gandul
Pe inima ta...

Culori...

Mi de culori se inghesuie
La granita dintre vis si realitate,
Nu stiu incotro sa o ia
Si ma intreaba in cor...
Le aud vocile dar nu stiu ce sa le zic
Si imi continui drumul tiptil
Nici eu nu stiu incotro sa o iau...

Realitatea mea e albastra,
Mi de nuante de albastru...

Visul e colorat asemeni
Unui curcubeu gigant...

Pentru o secunda am crezut
Ca am murit...
Si sunt un inger negru
Dar am deschis ochii...
Traiesc!
Traiesc...in culori
In ganduri colorate de tine
Pictate de mana unui copil.

Inima ta a fost pictata
Pe inima mea,
Iar pictura a prins viata.

Mainile tale sunt pictate
Pe obrazul meu
Si acum il mangaie.

Buzele tale sunt desenate
Pe buzele mele...
Si le saruta in fiecare secunda.

Eu m-am imprimat
In gandurile tale
Si nu vreau sa mai plec!

Nu stiu sa iubesc!

Mi-am dat azi seama
Ca nu stiu sa iubesc
Desi am vorbit atat de mult
despre iubire...
Nu stiu nimic...
nici macar sa traiesc.

Voi pleca pentru o vreme...

Pentru ca nu stiu sa iubesc
Nu am ce anume sa scriu
Asadar...voi pleca...
O sa revin ....poate
Cand voi invatat sa iubesc!

Iubeste-ma!

Iubirea m-a prins in vraja ei
E o iubire ciudata,
De care mi-a fost frica
Si poate inca imi este...
Dar cu toate astea,
Te rog ...iubeste-ma!

Mi-e dor...
Asternuturile asteaptau
Trupurile noastre...goale.
De haine si ganduri.

Eu ma imbrac in amintiri,
In atingerea ta
Pe care inca o astept...
Ma invalui in iubirea ta
Pe care o doresc, toata.

Vreau sa ma iubesti
Pana la epuizare
Vreau sa simt iubirea ta
Peste tot...
In fiecare particica
A corpului meu.

Iubeste-ma! ...Acum....

A secat...Marea mea a secat...

Am avut un vis ciudat...eram intro padure...intr-o toamna tarzie, pentru ca frunze nu mai era in copaci, doar crengile care pareau niste maini gigantice, parca prindeau viata , atunci cand treceam pe langa ele...incercau sa ma prinda, dar nu reuseau...
Am ajuns intr-un cimitir...nu erau cruci , ci doar pietre mari...am vrut sa vad ce scrie pe ele...erau visele mele...visele pe care le-am avut toata viata mea, si pe care singura le-am ingropat. Adanc.Am incercat sa dezgrop unul, dar nu am reusit...nu mai ramasese nimic din el...
Am trecut la urmatotul, apoi la urmatorul...dar nimic...
In final, cand am vrut sa renunt, am descoperit ceva, era o cutie . Mica. Am luat-o, am sters-o de praf, de pamant. aveam emotii sa o deschid, am stat asa , privind-o mult timp...
Am inceput sa plang, lacrimile mele parca ardeau...
Am deschis incet cutia...dar nu era nimic.Cutia era goala.
Am inceput sa caut prin pamantul rece si cleios...nu am gasit nimic...
Pe piatra nu era scris nimic, o speranta a inceput sa apara, mai aveam un vis care nu a murit...un vis care a devenit viata mea...marea in care inot de ceva vreme...TU

Ganduri zapacite

Ganduri zapacite ma incearca
Ganduri cu si despre tine
Ganduri cu si despre mine
Cu si despre noi...

Dintre mi de masti colorate
Te-am ales pe tine.
Buzele noastre s-au contopit.

Am zarit urma pasilor tai
Pe zapada din inima mea
I-am urmat...
Erau inconjurati de stele

Si m-am trezit
Goala...de tot...
Asteptand atingerea ta.
Inima bate nebuneste
Ganduri zapacite tresar...
Vreau sa-ti simt atingerea

Atinge-ma...te rog...

Vata de zahar

Inima mea e vata de zahar,
O tii in mana ta stanga...
Se topeste cu fiecare secunda
Cu fiecare cuvant,
Cu fiecare gand...

Tu esti ca o iluzie,
Proiectata de luna
Pe al meu perete.
Incerc sa te ating
Dar nu reusesc.
Ma sting usor
Cu mana intinsa
Spre tine...

Aseara...

Aseara am facut un pact
Cu soarele...
Sa rasara in fiecare zi
pentru tine.

Aseara am vorbit si cu luna
Imi era atat de dor de tine
Dar am ales sa fiu singura
Pentru o seara,
As fi vrut sa te simt
In mine, langa mine ...cu totul
La fel ca ultima data.

Gandurile tale
Sa se scurga prin mine
Si abia apoi sa ajunga la tine

Mi se pare ca lumea e o scena
Si cu toti suntem niste marionete
in mainile iubirii.

Aseara am facut dragoste
Cu gandurile tale
Care au venit la mine
Pe neasteptate.

Iubirea mea

Iubirea mea este un fluture
Cu mi de culori pe aripi,
Am incercat sa le numar
Dar...nu am reusit.
Am pierdut numaratoarea
La 1001...ganduri

Iubirea mea este luna
Care iti lumineaza noptile,
Care iti vegheaza visele
Si se contopeste cu ele.

Iubirea mea e soarele tau
Care te incalzeste in fiecare zi.

Iubirea mea e infinita,
Nu poate fi masurata
Nici in lacrimi,
Nici in zambete...

Iubirea mea este ...a ta.

Ganduri...multe...

"Ceea ce esti si faci este mai important decat ce cred altii"
Am dat peste aceste cuvinte uitandu-ma astazi peste albumul de la sfarsitul liceului...hmm...ce ani...
Se spune ca anii de liceu sunt cei mai frumosi, da sunt frumosi, adica fiecare an este frumos in felul lui, invatam tot mai multe.Am obervat un lucru...cu cat invatam mai multe lucruri, ne dam seama ca nu stim aproape nimic din ce ne-am dori sa stim...
Merg pe strada si de multe ori intalnesc cersatori, fie ca merg spre scoala, fie spre lucru, ii intalnesc, raman cu gandul la simplitatea din viata lor...nu au nevoie de internet ca sa supravietuiasca o seara in casa, nu au nevoie de telefoane mobile,sau mai stiu eu ce. Sunt doar ei , in lumea lor.O lume pe care ei si-au creat-o .Singuri.
Oamenii uita sa fie simpli.Uitam ca pana la urma ne-am nascut simpli si la fel vom murii. Cat traim se pare ca ne place sa ne complicam.Ne inducem stari de care ulterior nu mai putem scapa, ne creem o lume a noastra in care ne ascundem, cand cineva incearca sa patrunda inchidem usa cu toate lacatele pe care le avem si apoi aruncam cheile in fantana singuratatii...iar in momentul in care vrem noi sa deschidem usa nu mai avem cum, cheile nu mai exista, iar lacatele sunt demult ruginite...
Daca persoana care bate la usa are la ea uneltele necesare pentru a patrunde , inseamna ca suntem norocosi, ne bucuram si totusi ne intristam...pentru ca a patruns.
Daca usa nu poate fi deschisa...ramanem asa...pentru un veac de singuratate.Ne complacem sau nu, dar cu toate astea cautam in continuare iubirea perfecta si absoluta, dar singuri doar noi si...gandurile noastre.

Rasfoin filele din album, am impresia ca retraiesc zilele acelea, ultimele zile de liceu...ultimele zile in care orice era permis, zile in care cu toti eram mai apropiati ca niciodata, ne gandeam ca urmeaza o perioada in care nu ne vom intalnii, si atunci sa ne amintim de noi...de noi cei de atunci, de acei copii care erau hotarati sa luam viata in piept...

Imi dau seama acum ca viata m-a invatat multe...m-a invatat sa fiu copil, sa fiu prietena, iubita, colega...chiar si elf uneori, "fiinta cu aripi care stie prea bine unde se afla adevarat comoara" dupa cum spunea cineva.
Viata ne invata multe, de fapt ne invata cum sa traim astfel incat atunci cand vom muri sa murim fericiti, asa ar trebui, daca cineva considera ca nu are motive sa fie fericit atunci sa se gandeasca la faptul ca sa nascut, a avut norocul sa traiasca o viata,asa cum a fost ea, sa cunoasca oameni, sa iubeasca in felul lor, sa zambeasca, sa planga...as putea sa continui la infinit...dar nu are rost, le stiti cu totii...
Anii ce au trecut...nu-mi pare rau dupa anii ce au trecut, nici macar dupa acesta care tocmai s-a incheiat.Au fost frumosi cu toti, important e ca mi-am pastrat sufletul de copil, nu l-am ucis chiar daca asa am crezut la un moment dat, si nici nu vreau sa il ucid.El ma reprezinta...chiar daca voi mai spune ca il ucid stiu ca nu voi avea curaj sa fac asta...
Sunt inca un copil si asa voi fi si la 50 de ani , si la 80, daca voi ajunge sa cunosc varsta de 80 de ani...daca nu, sunt fericita ca am o viata, ca iubesc, si iubesc cu toata fiinta mea,si ca ma iubesti, si ca ma suporti,si ca zambesc, si ca...

Viata mi-a oferit tot ce mi-as fi putut dorii...chiar mai mult...

Voi... sunteti fericiti?

S-a facut liniste...

E seara....
Luna s-a facut comoda in patul meu
Doua stele au coborat
Si s-au asezat si ele in dreapta mea
Pe doua leagane...
Le-am intrebat ce fac
Si mi-au raspuns ca vegheaza,
Vegheaza somnul lunii.

Bradul meu, inca impodobit,
Priveste uimit luna.

Somnul a venit si el in vizita
Mi-a zambit sfios, si mia facut semn
Cu ochiul...
Apoi s-a intins in pat, langa luna...

Au adormit cu toti
S-a facut liniste...

Azi nu e soare...

Azi nu e soare...
ieri a fost...si am hotarat sa ma bucur pe deplin de el...asadar am hotarat sa plec pe jos la lucru, am mers pe jos catre utilizatorii orange prepay, sa vb cu ei si sa le ascult nemultumirile...
Soarele imi mangaia usor fatza care era rosie de la frig...mi de ganduri m-au trecut, s-au scurs prin mine...ma gandeam atunci daca as putea sa le notez pe toate , sa nu pierd nimic...stiam ca le voi uita si asa a si fost...

NIMICURI...

Nu am mai scris de mult... imi era dor...la un moment dat imi era frica sa nu raman fara inspiratie...hmm... de unde frica asta? De unde toate fricile pe care le avem?E ceva uman pana la urama sa ai frici, inseamna ca traim si ca nu suntem niste roboti.
Ne este frica, uneori , pana si de noi...ne e frica de sentimente, de ganduri , de reactii, ne este frica chiar si de frica...

Stau...doar eu si gandurile mele...am vrut sa vb cu ele...nu am mai discutat de mult...doar ca ele fug acum, nu vor sa stea sa discute cu mine...mi-au spus ca nu au chef.
Am ramas singura, nici macar gandurile nu mai vor sa stea la mine...au mai ramas doar cele mici, care nu stiu sa zboare inca, dar vor invata incet incet...

Am vazut oameni tristi, multi, ma intreb oare de ce sunt trist?Din cate am observat eu oamenii tind sa se intristeze din lucruri simple , banale...dar de ce nu stiu sa se bucure de aceste lucruri simple si banale, de ce se intristeaza mai repede decat se bucura?
Mi-ar place sa ii pot ajuta pe toti sa zambeasca sincer macar o data pe zi...am citit un citat la un moment dat "fiecare zi in care nu zambesti, e o zi pierduta" cata dreptate...de ceva ani buni ma ghidez dupa acest citat...odata cu zambetul tau poate veni si un altul si un altul de la cei din jurul tau...
Daca as putea...sa-i fac pe toti sa zambeasca...sincer...

Mi sa spus acum 2 zile ...sa ma gandesc si la mine nu doar la cei din jurul meu...hmm...problema e ca nu pot, de ce? Pentru ca , cei din jurul meu inseamna tot pentru mine, cu ajutorul lor imi fac amintiri, cu ajutorul lor zambesc, cu ajutorul lor iubesc, cu ajutorul lor am invatat sa traiesc...asadar de la fiecare am luat o particica, chiar daca este infima...

Zambesc...

PE ARIPI DE VANT...

Pe aripi de vant
Plutesc usor...
Inima, sufletul si gandurile
M-am catarat pana la inima ta
Dar era sa cad...

Te iubesc atat de mult si uneori
Mi-e atat de frica sa nu pleci
Incat , in singuratatea mea
Gandurile se ridica pana la nori
Se intorc la mine,
Dupa care urca din nou
In speranta ca vor intelege ceva,
Dar nu se inteleg nici pe ele.

Pe aripi de vant
Te ating usor, te sarut si te mangai
Te iubesc!
Si asta nu se va schimba.

Timpul incearca sa masoare iubirea noastra
Oare o poate masura?
Nu o sa-l las sa o masoare
Vreau sa cred ca este infinita
Si ca va dura o vesnicie

Zapada alba si neatinsa
Imi sopteste usor
Ca si ea e indragostita,
De soare...
Se topeste usor atunci cand el apare,
Pentru ca nu stie ce altceva
Ar putea sa faca...
E geloasa pe nori pentru ca
Sunt mai aproape de el...
E geloasa...

Pe aripi de vant
Iti spun din nou ca te iubesc!

Eu si...singuratatea mea

Noul an...
Deocamdata nu prea mi-a adus nimic...
Atunci cand crezi ca toata lumea e cu tine
defapt...
Esti atat de singur...

Uneori pana si singuratatea
Se supara si pleaca
E prea mult pana si pentru ea...
Am invitat-o astazi la un ceai,
in disperarea mea, speram sa discute cu mine...

Singuratatea a plecat,
Starea mea era imposibil de suportat
chiar si pentru ea.
Am ramas doar eu si ceaiul meu,
care incet incet sa evaporat...
poate din acelasi motiv.

M-am hotarat sa plec si eu...
Dupa singuratate...sa-i tin companie...