miercuri, 28 ianuarie 2009

Lacrimile dor...

Lacrimile dor...
E ca si cum ai sta cu trupul gol in ploaie
Simti fiecare picatura, care te loveste,
Unele mai usor, altele mai tare...
Simti fiecare strop care se prelinge
Si parca te arde, dar nu poti sa te ascuzi.
Nu ai unde pentru ca peste totul e plin,
In suflet , in inima,in ganduri, in vise...
Totul e plin de prezenta ta, chiar daca tu nu vezi.
Totul e plin de mirosul tau, pe care inca il mai simt
Pe varful degetelor mele...
Pana si camera e plina de prezenta ta,
Iar lumina imi aduce aminte de ochii tai
Care uneori se cufunda in ai mei,
Si uita sa mai plece...
Lacrimile dor...
Le stergi usor, dar dupa aceea ele apar din nou
La un moment dat renunti sa le mai stergi...
Nu le mai simti nici arsura.

2 comentarii:

  1. Cine este fericit?
    Acela pentru care viata cinstita, gandirea dreapta si lucrul greu constituie adevarata bogatie.
    Acela care stie sa pretuiasca din inima frumusetea din natura.
    Acela care are avere mare in launtrul sau, in personalitatea lui bogata, in caracteru-i fin.
    Acela care strange tot ce e mai bun in lumea in care traieste si da altora tot ce are el mai bun.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce lucruri frumoase spui tu...
    Dar oare cati oameni din ziua de azi le mai dau importanta, cati oameni mai apreciaza bunatatea ta, cati dintre ei se mai gandesc macar o clipa la sufletul lor si sa uite de rautate...
    Raspunsul e simplu...foarte putini...
    Majoritatea sunt prinsi de personalitatea creata de bani sau succese si uita...uita de suflet...

    RăspundețiȘtergere