"Ceea ce esti si faci este mai important decat ce cred altii"
Am dat peste aceste cuvinte uitandu-ma astazi peste albumul de la sfarsitul liceului...hmm...ce ani...
Se spune ca anii de liceu sunt cei mai frumosi, da sunt frumosi, adica fiecare an este frumos in felul lui, invatam tot mai multe.Am obervat un lucru...cu cat invatam mai multe lucruri, ne dam seama ca nu stim aproape nimic din ce ne-am dori sa stim...
Merg pe strada si de multe ori intalnesc cersatori, fie ca merg spre scoala, fie spre lucru, ii intalnesc, raman cu gandul la simplitatea din viata lor...nu au nevoie de internet ca sa supravietuiasca o seara in casa, nu au nevoie de telefoane mobile,sau mai stiu eu ce. Sunt doar ei , in lumea lor.O lume pe care ei si-au creat-o .Singuri.
Oamenii uita sa fie simpli.Uitam ca pana la urma ne-am nascut simpli si la fel vom murii. Cat traim se pare ca ne place sa ne complicam.Ne inducem stari de care ulterior nu mai putem scapa, ne creem o lume a noastra in care ne ascundem, cand cineva incearca sa patrunda inchidem usa cu toate lacatele pe care le avem si apoi aruncam cheile in fantana singuratatii...iar in momentul in care vrem noi sa deschidem usa nu mai avem cum, cheile nu mai exista, iar lacatele sunt demult ruginite...
Daca persoana care bate la usa are la ea uneltele necesare pentru a patrunde , inseamna ca suntem norocosi, ne bucuram si totusi ne intristam...pentru ca a patruns.
Daca usa nu poate fi deschisa...ramanem asa...pentru un veac de singuratate.Ne complacem sau nu, dar cu toate astea cautam in continuare iubirea perfecta si absoluta, dar singuri doar noi si...gandurile noastre.
Rasfoin filele din album, am impresia ca retraiesc zilele acelea, ultimele zile de liceu...ultimele zile in care orice era permis, zile in care cu toti eram mai apropiati ca niciodata, ne gandeam ca urmeaza o perioada in care nu ne vom intalnii, si atunci sa ne amintim de noi...de noi cei de atunci, de acei copii care erau hotarati sa luam viata in piept...
Imi dau seama acum ca viata m-a invatat multe...m-a invatat sa fiu copil, sa fiu prietena, iubita, colega...chiar si elf uneori, "fiinta cu aripi care stie prea bine unde se afla adevarat comoara" dupa cum spunea cineva.
Viata ne invata multe, de fapt ne invata cum sa traim astfel incat atunci cand vom muri sa murim fericiti, asa ar trebui, daca cineva considera ca nu are motive sa fie fericit atunci sa se gandeasca la faptul ca sa nascut, a avut norocul sa traiasca o viata,asa cum a fost ea, sa cunoasca oameni, sa iubeasca in felul lor, sa zambeasca, sa planga...as putea sa continui la infinit...dar nu are rost, le stiti cu totii...
Anii ce au trecut...nu-mi pare rau dupa anii ce au trecut, nici macar dupa acesta care tocmai s-a incheiat.Au fost frumosi cu toti, important e ca mi-am pastrat sufletul de copil, nu l-am ucis chiar daca asa am crezut la un moment dat, si nici nu vreau sa il ucid.El ma reprezinta...chiar daca voi mai spune ca il ucid stiu ca nu voi avea curaj sa fac asta...
Sunt inca un copil si asa voi fi si la 50 de ani , si la 80, daca voi ajunge sa cunosc varsta de 80 de ani...daca nu, sunt fericita ca am o viata, ca iubesc, si iubesc cu toata fiinta mea,si ca ma iubesti, si ca ma suporti,si ca zambesc, si ca...
Viata mi-a oferit tot ce mi-as fi putut dorii...chiar mai mult...
Voi... sunteti fericiti?
In conditiile date, da, sunt fericita. Tristetea e doar o stare de spirit care ma incearca neincetat si care ne incearca pe toti.
RăspundețiȘtergereInevitabil tristetea trece pe la fiecare...ne mai face vizite din cand in cand... important e sa nu stea mult ;)
RăspundețiȘtergerenu am avut timp sa citesc totul... nu comentez in legatura cu articolul... dar ii ceva cu tine, nu-i bine, regleaza conturile si fa-ti socoteala din timpul liber pe care-l ai:)
RăspundețiȘtergereCe crezi ca ii cu mine? :D
RăspundețiȘtergereai schimbat totul asa dintr-o data... :)
RăspundețiȘtergereKalliope