Drumul catre nicaieri...: Mi-e dor de mine...

miercuri, 21 ianuarie 2009

Mi-e dor de mine...

Zambesc trist, cu rase de soare reci,
nu mai sunt eu , nu ma mai recunosc
Ma caut printre amintiri
Ma regasesc pentru cateva minute
Iar apoi ma trezesc din nou in realitate.

O realitate pe care uneori nu o mai cunosc
Sau mai bine zis, recunosc...
Oamenii se schimba ...asta o stiu
De la o secunda la alta,
De la un minut la altul...

Mi-e dor de mine
Alerg sa ma regasesc.
Vreau sa ma strang in brate
Si sa ma tin asa pentru o viata.
Sa-mi povestesc despre iubirea ce o simt
Despre ce s-a intamplat de cand am plecat,
Despre ce am simtit si simt,
Despre fluturasii din stomac,
Pe care ii simt de cate ori ma atingi...

Mi-e dor de mine...

5 comentarii:

kalliope23 ianuarie 2009 la 22:59
si mie tot de tine...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Daniela25 ianuarie 2009 la 17:58
Ti-e dor de tine, ti-e dor de iubire, ti-e dor de ce simti si ai simtit?
Ai un raspuns?
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Iuly27 ianuarie 2009 la 09:37
Uneori...mi-e dor de mine, de persoana care eram acum ceva timp in urma, imi dau seama ca timpul m-a schimbat, experientele si oamenii din jur m-au schimbat...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Daniela27 ianuarie 2009 la 11:11
"Crestem, ne descoperim, ne ducem...Nu putem ramane la fel. Maine chiar voi fi altii."
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Daniela27 ianuarie 2009 la 11:12
*vom:D
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

...

CITATE PAULO COELHO

Problema mea sunt eu însumi.

Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti.

Viaţa este foarte rapidă, îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în câteva secunde.

Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm seama la nimic din toate acestea. Nu pricepem că El se află oriunde Îl lăsăm să intre.

Războinicul ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit întotdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.

Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun.

Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.

Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.

Cine e înţelept este înţelept doar pentru că iubeşte şi cine e nebun e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.

Când nu mai ai speranţă n-are rost să-ţi iroseşti puterile luptând cu imposibilul

Da, asta era libertatea: să simtă ce-şi dorea, indiferent de părerea altora.

Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi, fără excepţie, au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri.

Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă.

Războinicul luptă uneori cu cei pe care-i iubeşte.