vineri, 30 ianuarie 2009

Trandafirul albastru

Trandafirul albastru...
Am deschis usor cutia,
Statea acolo cuminte
La fel ca si sufletul meu...
L-am ridicat cu grija
Avea lacrimi ...grele...
I-am recunoscut plansul
E trandafirul uitat
Pe o banca in parc

Trandafirul albastru
E fereastra catre tine,
E sarutul albastru din zilele
Ploioase si triste...
E zambetul meu iarna
E cerul pe care il privesti
In fiecare dimineata
De vara...

Trandafirul albastru
E atingerea mea
Pe pielea ta uda,
E dorul meu nebun
E lacrima sarata...
E sarutul de noapte buna
Si cel de buna dinineata.
E pamantul fierbinte
Pe care tu pasesti acum...

Trandafirul albastru uitat
Pe o bana in parc...

2 comentarii:

  1. si eu amintesc foarte des de o banca dintr-un parc, chiar am ajuns sa-l numesc parc sfant, chiar este defapt pentru mine...

    RăspundețiȘtergere
  2. Astept cu nerabcare sa vina vara, sa pot sta pe banca pana simt ca nu mai am ganduri...atunci sa plec si sa ma intorc a doua zi...pe aeeasi banca... ;))

    RăspundețiȘtergere