Chesti fara sens

Mi-am dat seama ca traim din vise, ne nastem si murim odata cu ele. Ne facem vise, credem in ele si punem toata energia si toata puterea in ele...pana cand ele se darama, cad peste noi, ne lovesc iar noi ramanem in urma si privim in jurul nostru. In acele momente ne simtim fara sens, fara viata, ne dorim sa inchidem ochii si totul sa revina la normal. Da. Fiecare dintre noi trece prin asta, iar daca a existat om care nu si-a vazut, cel putin odata, visele calcate in picioare, as vrea sa ii strang mana si sa il felicit.

Mi-am dat seama ca intr-un an de zile, mi-am calcat visele in picioade de 2 ori.Se putea si mai rau.
Imi aduc aminte ca anul trecut pe vremea asta o duceam cam tot asa ca si acum...acum poate mai rau decat atunci. Si anul acesta imi voi petrece pastele singura, la fel ca si anul trecut, voi face salmale tot pentru mine, voi cinsti tot pentru mine...si ii voi compatimi pe cei din filme...chiar daca stiu ca pe mine nu ma compatimeste nimeni. Voi spune cu glas trist "Saracul om, e singur" fara sa ma gandesc ca si eu voi fi in aceeasi situatie.
De Craciun am simtit cum este sa ai cu adevata o familie, si pentru asta nu pot decat sa iti multumesc in primul rand tie.
Sunt obisnuita sa imi petrec singura sarbatorile, nu este nici o noutate, nu este nici prima data si probabil ca nici ultima din viata mea.

In seara asta nu iti voi putea spune noapte buna...dar iti scriu aici...

Noapte...

Pentru tine

Am scris un intreg roman si apoi l-am sters...am considerat ca oricum nu o sa intelegi nimic..oricum lacrimile mele nu iti spun nimic. Inima mea te striga insa se pare ca tu nu o auzi...
Camera mea e goala si rece...imi dau seama ca nu mi-a placut niciodata aceasta camera si probabil ca nu o sa imi placa...
Cuvintele tale imi rasuna obsesiv in minte...nu pot sa cred ca tocmai tu poti face o asemenea afirmatie cu privire la mine...doare...
Pacat ca nu vezi si nu auzi nimic in afara de strigatul tau.

Am vrut sa iti scriu ca te urasc...dar nu pot.
Nu te urasc, din contra TE IUBESC si probabil o voi face toata viata mea.

Visele inseamna munca

E frumos atunci cand ajungi sa iti indeplinesti visele, te simti bine, plin de incredere, plin de dorinta unor noi vise, plin de fericire...plin de viata...

Pana unde suntem dispusi sa mergem pentru a ne indeplinii visele...???

Visele inseamna munca...cat de mult suntem dispusi sa muncim?

Versuri

Mii de culori in ganduri deslusite
Mii de vibratii in sunetul tacerii...
Intreaga lume paseste agale
Pe un zar fara puncte.
E lumea mea transparenta
Si plina de parfum.

Un fluture imbracat in verde
Ma invita in parc.
Imi pierd pantoful de sticla
Si lacrimile de cristal.
Imi pierd inima senina
Si flacara de atata amar.
Parfum de tei...te astept...
Pe o banca in parc.

Ganduri in mijlocul noptii

In seara asta am adormit mai devreme...la un moment dat m-am trezit speriata, nu stiu de ce si nici nu vreau sa stiu.
Nu am mai reusit sa adorm dupa aceea...stau si ma gandesc la noi. Ma gandesc la ce s-a intamplat si unde a disparut toata magia, ma gandesc de ce nu a putut sa fie frumos, de ce nu a putut sa ramana asa, asa cum am sperat fiecare dintre noi.

In ultima vreme ma simt singura, ma simt ca ultimul om de pe pamant, ma simt ca un obiect care este trata ca atare.
Am fost intrebata ce imi doresc...am tacut si am incercat sa nu incep sa plang, lucru pe care il fac destul de des de cateva luni incoace.
Imi doresc sa pot sa traiesc linistita si fericita alaturi de persoana pe care o iubesc atat de mult.
Ce este trist in toata povestea asta?
Nu stiu...poate doar faptul ca nu suntem pe aceasi lungime de unda, poate faptul ca fiecare dintre noi are anumite idei despre ce inseamna o relatie si ce ar trebui sa se faca intr-o relatie. Poate faptul ca in momentul de fata nu suntem impreuna dar totusi suntem. Poate faptul ca in momentul de fata nu stiu care sunt atributile mele, cele de best friend sau cele de iubita. Nu stiu ce ar trebui sa cer si ce ar trebui a dau.
Este ca un fel de " dute-vino" "te vreau, dar totusi nu te vreau".

Mi-am spus astazi ca fiecare iubeste in felul lui, ca fiecare isi arata sentimentele asa cum stie, asa cum crede, asa cum poate, dar...ce se intampla in momentul in care celalalt nu este multumit, atunci cand celalat nu se simte bine, atunci cand probabil ca exista dorinta dar orice incercare se prabuseste inainte de a incepe.
Sunt momente in care as vrea sa spun atat de multe, dar cuvintele se opresc si nu vor sa iasa. Cred ca de frica sa nu fie criticate, de frica sa nu raneasca, de frica...dar oare cine se gandeste si la sufletul meu? probabil nimeni, asta pentru ca si eu uit de el de multe ori si atunci cum sa cer altcuiva sa isi aminteasca de el daca nici macar eu nu o fac?
Ma simt ca si lampa de pe birou, fara suflet, fara dreptul de a spune ceva in fata vietii, singura...si trista...
Se zice ca de ce ti-e frica de aia nu scapi, asa si eu,intotdeauna mi-a fost frica de singuratate si daca stau sa ma gandesc bine am trait destul de mult alaturi de ea, exact atunci cand am crezut ca am scapat a revenit cu mai multa forta.

Cred ca ar trebui sa ma opresc...somnul nu ma vrea sa vina la mine insa ma voi pune sa il astept.
Noapte...

Prima zi din restul vietii tale

Mergea pe drum fara sa realizeze ce se intampla in jurul ei. Isi pusese castile in urechi pentru ca nu mai dorea sa isi asculte gandurile, a crezut ca in felul acesta va reduce la tacere tot ce striga in ea, credea ca poate reduce la tacere sufletul care zacea intr-un colt si plangea in hohote. S-a inselat. Muzica nici macar nu se auzea, gandurile si amintirile incepuse ca puna stapanire pe tot, trup, ganduri, suflet... Ploaia de afara era rece si deasa dar ea nici macar nu o simtea. Ultimele zile fusesera un cosmar, se simtea obosita.Se simtea la pamant si nu reusea sa se prinda de nimic pentru a se ridica. Sentimentul de singuratate a revenit puternic in sufletul ei, in viata ei desii il ura atat de mult. Toata viata s-a temut de singuratate, toata viata a urat-o chiar daca la un moment dat a crezut ca s-a obisnuit cu ea, toata viata a incercat sa fuga dar de fiecare data a prins-o din urma.
Drumul catre casa a durat o vesnicie...la un moment dat a tresarit. La biserica de peste drum clopotele incepusera sa bata puternic...
" O fi vreo nunta." Se gandi ea si incepuse sa caute cu privirea masini multe, oameni fericiti si nu in ultimul rand femeia cea mai fericita din lume in acel moment, mireasa. Nu era nimic, nici urma de oameni fericiti, nici urma de masini...atunci a izbugnit in plans...visase si ea o nunta, visase si ea sa fie ingerul in alb pentru o zi, sa fie regina lumii si a celui care a hotarat ca doreste sa isi imparta restul vieti cu ea. Visase un copilas care sa aiba parul cret si ochii verzi-albastri, visase un "happy end". Isi imagina ca acasa o va astepta acel barbat, pe care ea il dorea atat de mult, cu o floare si un inel...
Claxonul unei masini a trezit-o din visare. Si-a dat seama de gandurile pe care le avea si s-a mustrat pe sine...a promis sa nu se mai gandeasca la asta niciodata, sa nu mai viseze si sa nu mai spere, dar in timp ce avea aceste ganduri lacrimile curgeau asemeni unui rau de cristal.
A intrat incet in camera, si-a dat seama ca nu mai facuse ordine de cateva zile, iar hainele stateau impratiate...nu mai conta asta.
Isi dorea doar ca cineva sa ii spuna ca visase urat si ca acum se poate trezi, inchise ochii si ii deschise din nou, dar se simtea la fel...Iubise cu toata fiinta si acceptase tot...iar acum nu mai are decat amintirea clipelor frumoase...isi amintii de primele imbratisari, primele saruturi, prima noapte impreuna...toate veneau rand pe rand...incercase sa alunge gandurile insa nu izbutise...iar lacrimile o napadira din nou.
"E prima zi din restul vietii tale in care nu mi-ai auzit vocea. E prima zi din restul vietii mele in care mi-e dor de tine."

"Primavara incepe cu tine"

Desi imi simt ochii obositi si stiu ca ar vrea sa doarma mi s-a facut un dor nebun sa scriu. Mi s-a facut un dor nebun de primavara pe care o astept cu atata nerabdare. Mi-e un dor nebun de serile calde in care imi faceam plimbarea pana in centru si inapoi, de zilele in care mergeam la lucru pe jos si admiram tot ce trecea pe langa mine. Da. Astept primavara. Astept mirosul acela de primavara care reuseste sa ne imbete pe toti, care ne face sa credem ca lumea abia acum incepe.
Ma simt obosita, a fost zi lunga azi si acum as vrea sa ma plimb prin centru de mana cu tine, sa ne intoarcem si sa ne oprim la un ceai in locul nostru preferat, cu muzica buna si ceai fermecat.

Mi-e un dor nebun sa stau in parc si sa scriu, sa stau si sa imi citesc gandurile ca pe o carte veche si foarte pretioasa, sa ma arunc in iarba si sa fac coronite din papadie. Vreau sa simt mirosul dulce al vietii.
Ma ridic si incep sa dansez, singura, din nou si din nou pe aceiasi melodie pana la epuizare... Primavara incepe cu tine...

Noapte...

Lacrima mea

Lumea intreaga...glob de cristal
Iubirea mea un diamant urias,
Frumos, dar neslefuit.
Astazi florile au o alta culoare
Au un alt miros
Si o ala incatare.
Astazi soarele nu mai este galben
Ci s-a transformat in ceva mai puternic.
Acum cerul nu mai este albastru
A imprumutat din visele mele verzi...
Acum lacrima mea nu mai este sarata,
Are gustul dulce al vinului
Si parca ma imbata
Chiar si numai cu mireasma sa.
Lacrima aceasta ma face sa visez
Ma face sa cant si sa uit
Ma face sa dansez singura
Pana cand incet ma topesc.
Lacrima mea a devenit ...
Trandafirul meu rosu
Crescut in zapada alba...

"Heal the world"

Afara se intuneca deja...e si putina ceata...asta ma face sa ma gandesc ca uneori ceata apare atunci cand te astepti mai putin...te face sa mergi pe bajbaite si apoi dispare ...lasandu-te pe tine sa vezi ce ai facut.
Canta acum una dintre melodiile mele preferate, Heal the world- Michael Jackson, melodia asta ma face sa visez, ma face sa uit de tot. Stiti ce am observat in ultima perioada? Ca incerc sa nu mai vorbesc despre oameni, au suflet mare insa pot face si mult rau, la fel cu am fact si eu cu majoritatea persoanelor care au stat in jurul meu, la fel cum fac si acum cu cele care au mai ramas langa mine...Avem suflet mare ca si oameni insa nu intotdeauna stim sa il folosim...
Mie atat de dor de mare... privesc uneori fotografii facute la mare, inchid ochii si ma gandesc ca sunt langa ea, ca pot sa calc pe nisipul fierbinte, ca pot sa privesc infinitul si atunci totul sa dispara, sa ramanem doar noi in univers, si sa pot sa zbor, sa zbor asa cum imi doresc de-o viata...
Visele mi s-au schimbat, odata cu trecerea timpului am observat ca fie se schimba, fie devin mai complexe. Important este ca de fiecare data avem vise, nu ramane nici o cllipa in care sa nu credem in ceva, nu exista nici o clipa in care sa nu visam la ceva...ne suparam...calcam in picioare visele de pana atunci si in secunda urmatoare ne facem altele sau poate tot aceleasi dar puse intr-o alta lumina...
Imi place sa visez, imi place sa visez tot timpul si imi place sa cred ca la un moment dat ele se vor implinii, chiar daca si pentr o scurta perioada de timp...
Mergeam azi pe strada si priveam in jur, toat lumea este atat de trista, si atat de preocupata de probleme, pe care uneori ei singuri si le fac. Atat de [reocupati de ganduri, de ce spune vecina, de ce va spune lumea din jurul lor...Pacat ca pierdem atat de mult timp in tristete...timp pe care l-am putea pierde zambind :)

"Heal The World
Make It A Better Place
For You And For Me
And The Entire Human Race
There Are People Dying
If You Care Enough
For The Living
Make A Better Place
For You And For Me"

Fulgi de nea

E luni...o noua zi, un noua saptamana...o oua luna...ce imi va aduce saptamana asta, ce imi va aduce luna fbruarie...nu stiu, si nici nu cred ca vreau sa stiu...stau langa geam si privesc cum ninge...ninge linistit...ninge frumos...
Astazi mi-am dat seama ca se ca face un an indata de cand incerc sa imi indeplinesc niste vise, se cam face un an de cand am inceput sa plang cel putin o data pe satamana, se cam face un an de cand imi tot promit ca nu voi mai fi trista , ca nu voi mai plange pentru nimeni si nimic...ei bine nu m-am tinut de cuvant, plang chiar si la un film, pentru ca se plange si in film...
Ma intreb ce va aduce saptamana asta...imi va aduce putina incredere in mine? Imi va aduce putina liniste si putina ambitie sa merg mai departe... nu pot decat sa sper...
Ninge..si linistea fulgilor ma face sa plang...vreu sa simt si eu linistea asta atat de cautata, macar pentru o secunda, un minut, o zi... Rog fulgii sa imi dea si mie din siguranta si linistea lor...insa nici macar nu ma baga in seama...
Incep sa plang pentru a nu stiu-cata-oara in ultima perioada...e un moment in care nu stiu ce sa fac si cum sa fac. Un moment in care parca viata mea isi pierde rostul. Un moment in care lumea e cu susul in jos iar eu nu stiu ce este mai bine. Nu stiu cum sa fac sa fie mai bine.
Inchid ochii si imi doresc sa dansez alaturi de fulgii albi si gingasi, imi doresc sa cobor lin si fara griji, imi doresc sa rad pana la epuizare si sa uit ca exist, sa uit de lucru, de scoala, de neintelegeri, de reprosuri, de ce este bine si ce nu, de ce fac bine si de ce nu fac bine.
Ochii imi sunt tristi si satuli de atatea lacrimi, dar cu toate astea nu se opresc si de multe ori uita sa mai zambeasca ...
Si cam atat am avut de spus...o zi buna...

De dimineata

Imi inchid pleoapele obosite
Greoaie parca de atatea ganduri...
Ma impiedic in nimicuri
Si uit sa ma ridic...
Mie un dor nebun de floarea de colt
Ce nerabdatoare ma aseapta ,
Cantand la pianul cu clape de foc...

O pasare imi canta o serenada
Cand mai tare cand mai incet.
Inchid ochii si imi dau seama
Ca sunt doar gandurile mele
De dimineata...
Este iubirea mea verde-albastruie
Acompaniata de o vioara prea veche.

Inchid ochii si astept ca visele
Sa ma inunde din nou...
Strang tare in brate parfumul tau
Si nu vreau sa ii mai dau drumul...

................

E frig afara.... w frig si zapada...nu a mai vazut o asemenea iarna de cand eram copil si ma dadeam cu sania...fara ganduri, fara griji, fara idei...fara nimic...

Credeam ca am ramas din nou fara inspiratie, insa de aceasta data definitiv, credeam ca nu voi mai scrie niciodata, credeam ca doar o sa privesc randurile scrise demult si din cand in cand o lacrima va aluneca pe obrazul meu...dar in momentul in care mi-a trecut prin gand sa incerc, cuvintele au inceput sa vina, nu stiu de unde...dar cu o repeziciune care la un moment dat m-a speriat...
Zapada, iarna, ganduri, iubire, brad de craciun urias, cele mai frumoase zile departe de tot, departe de oamenii rai, departe de nimicuri de zi cu zi, departe pana si de noi, iubire, respect, idei, vise albastre si verzi, amintiri frumoase, planuri pentru o viata, rasete nebune, nopti cu multe sentimente noi, nopti traite intens, nopti cu doua realitati, una cu ochii larg deschisi si cealalta cu ochii inchisi...
Ma intreb uneori...oare cum va fi anul viitor pe vremea asta, oare ce voi face...oare cum va fii viata mea...???
haide...zambeste ca sa pot zambii si eu :)

O alta realitate

In patul meu miroase a iarna

Si a somn...

Gandurile parca mi-au inghetat

Iar visele au plecat la sanius.

Un fulg de nea cam adormit,

Isi face lista de cadouri.

Un altul a-nceput deja

Sa-mpodobeasca bradul...

Si asteapta, cu sufletul la gura

Sa vina Mos Craciun.

In umbra noptii

In umbra noptii iti simt respiratia,
Ma cheama spre tine cu-o voce soptita.
Afara ploua si stropii te spala,
E toamna tarzie...iarna aproape.
In umbra noptii te caut cu ochii inchisi,
Te strig cu sufletul ascuns
In apa ce tocmai s-a scurs
Din visul meu cald...
In umbra noptii timide ma ascund,
Frigul ma tine pe brate
Si-mi canta la ureche
Cu stropi de cristal.

Cainele din spatele blocului latra neincetat...as vrea sa taca sa pot asculta linistea impreuna cu sunetul tastelor lovite parca...
Am venit pe strada si am creat 1001 randuri pe care acum nu le mai tin minte, am incercat sa scriu dar acelea au fost uitate deja, vin altele si altele. Am mers incet si fara sa observ pe unde am calcat, stiu doar pe unde am venit, pwntru ca e drumul pe care pasesc de ceva vreme, mereu acelasi. Care este rostul meu in lume? Nu-l stiu si nu cred ca il voi afla vreodata...poate ca nici nu vreau...
Nu reusesc sa fac nimic bine, parca in ciuda mea totul merge invers de cum mi-as dorii eu, ce-i drept imi doresc sa schimb lumea intreaga insa obosesc inainte de a incepe.
Astazi a fost o zi in care dorinta mea de socializare s-a aflat undeva la cel mai mic nivel, tot ce imi doream era sa ma inchid intr-o cutie si nimeni sa nu imi poata spune nimic.
Locul de munca nu ma mai multumeste, parca stau pe loc, oameni cu fete nervoase se afiseaza atunci cand ii rogi ceva, oameni care cred ca viata lor este atat de grea, oameni care cred ca sunt atat de nefericiti incat nimeni nu are dreptul sa le spuna ceva.
Astazi la lucru am citit un mail despre fata de servici din cladire. O fata cam de varsta mea. Ea si mopul pe care il are in mana de fiecare data au fost un subiect de discutie, de ce nu poate si ea sa lucreze cu noi. Fata, mopul, privirea ei...trebuie sa recunosc ca imaginea este una trista...dar am fost de acord cu unul dintre colegii mei care spunea ca " poate fata asta este mai fericita si mai multumita de viata ei decat suntem noi"
Dreptate are, poate ca simplitatea ei o face fericita. Fericita asa cum eu nu stiu sa fiu decat in unele momente, fericita asa cum uneori uit sa fiu. De ce? Pentru ca masca pe care trebuie sa o am in fiecare zi imi ocupa tot timpul, pentru problemele pe care singura mi le fac ma sufoca, pentru ca lucrurile pe care mi le doresc ma fac sa nu mai fiu eu...
Am zis din nou astazi " imi este dor sa fiu eu". Eu...care? Actorul de acum 2 ani, 3 sau poate mai mult? Actorul de acum o luna sau mai mult? Spun actor pentru ca defapt asta suntem cu totii, jucam un rol in societate, un rol pe care nici macar nu il cunoastem, dar ne straduim sa facem piesa sa iasa bine. Ne straduim sa zambim pe strada sa nu vada celalalt cat de distrusi ne simtim, zambim frumos si raspundem cald " bine fac". Mergem pe strada si vedem un om cum plange, trecem mai departe si spunem "saracul de el" poate ca ar trebui sa ne oprim, poate ca am putea sa mergem sa plangem impreuna cu el. Asta pentru ca la toti ne plange sufletul si noi nu dorim sa il auzim, pentru ca rasul ascutit al nostru se aude mai tare decat plansul inabusit al sufletului.

Ma duc acum...sa imi spal sufletul...poate isi revine si numa plange...

Noapte buna!

Am inchis ochii si parca pluteam
Prin noaptea adanca...
Prin viata intreaga,
Prin lumea toata...

Papusa mobila tocmai s-a trezit
Si se duce la intalnire.
O inima de sticla se roteste
Iar lumina ei inveseleste peretele.
Ii e frica sa nu se sparga,
Dar totusi inca mai danseaza.
O stea a coborat
Si m-a lasat fara putere.
Somnul a venit cu parfumul lui...
Plin de dor .
Imaginea ta si-a facut loc in patul meu
Si acum ma tine strans in brate.
Inchide ochii si hai sa visam impreuna...
Noapte buna!

Vreau doar sa privesc...

Un nor daseaza vioi in fata mea
Ma cheama si pe mine in jocul lui nebun
Dar il refuz...

Vreau doar sa privesc
Cum lumea se invarte in jurul meu
Si nu isi gaseste linistea.

Vreau doar sa privesc
Cum cerul se cutremura
Si sufletul meu plange.

Vreau doar sa privesc
Cum oamenii zambesc
Doar pentru o secunda,
Iar apoi se intorc la viata lor trista.

Vreau doar sa privesc
Cum iubirea pluteste printre noi
Si asteapta sa fie prinsa.

Vreau doar sa privesc si sa zambesc
Ca lumea intreaga e a mea
Si pot sa o tin in brate...

Joi seara...

...As vrea sa scriu despre oameni,dar imi dau seama ca nu sunt in masura sa spun foarte multe.
Cu totii mintim, suntem rautaciosi, avem frustrari, invidii, ni se pare ca toata lumea are ceva cu noi, ca... ca...
In ultima perioada am auzit destul de des "prieten adevarat" si acum ma macina. Ce face un prieten adevarat? Sau exista prieten adevarat?
Oamnii vin si pleaca din viata ta, dupa cum am mai zis in functie de increderea pe care le-o acorzi, plecarea doare mai putin sau mai mult, odata cu trecerea timpului vor ramane doar amintirile frumoase, pe care le vom sterge de praf din cand in cand.
Am atatea de spus dar parca cuvintele se opres in gat asemeni unei lame de cutit, si doare din ce in ce mai tare, la un moment dat o sa ma obisnuiesc cu durerea si nu o voi mai simtii. Mi-am dat seama ca eu nu sunt un prieten adevarat, nu stiu sa fiu un prieten adevarat si cred ca nici nu mai vreau sa fiu un prieten adevarat. O sa va spun si de ce...poti sa traiesti o viata langa un om si nu voi reusii sa il cunosc in totalitate, imi creez o anumita impresie si ulteiror se pare ca m-am inselat, dupa cum se zice cu cat ai asteptari mai mari cu atat rana este mai adanca. Am avut asteptari de la persoanele din jurul meu, as mintii sa spun ca nu, iar ranile lasate...nu va pot spune cat sunt de mari.
Nu sunt nici un om de cuvant, dar pana la urma cine isi respecta cu sfintenie toate promisiunile facute? Asta ma face un om rau? Poate ca da ...sau poate ca nu...
Stiti ce am mai remarcat eu ? Ca ne place la nebunie sa vorbim de unul si de altul, sa vorbim de cate de naspa nis se pare noua ca si persoana, ca uite ce face sau ce a facut, ca uite cum se poarta...si uitam de noi, uitam complet de noi, uitam ca si noi facem aceleasi lucruri, dar....sunt vazute din alt punct de vedere. Ceea ce este si mai tare...ca nu acceptam sa primim reprosuri, ne irita si ne enerveaza, nu acceptam sa ni se spuna adevarul vazut de celalalt pentru ca din punctul nostru de vedere nu are dreptate. As putea sa continui...dar...punct.
Si de la capat. Viata merge inainte, cu bune si rele, merge inainte fie ca acum am fost raniti si asta ne-a facut mai buni...sau poate mai rai, dupa cum se spune, poate ca viata noastra chiar e scrisa in stele...sau poate nu.

Clipe

Clipe, clipe, clipe...
Astazi am plecat de acasa fara ceasul de mana, mi-am dat seama cand deja plecasem de acasa...am zis ca nu ma mai intorc... am avut senzatia ca astazi cineva imi numara clipele, si a fost mai rau decat sa privesc ceasul cum imi contorizeaza fiecare respiratie, parca cineva era in spatele meu si imi spunea: 1,2,3 ...secunde....1,2,3...minute...ore...
Aseara cand m-am pus in pat...ma gandeam...a mai trecut o zii, oare ce imi aduce ziua de maine, oare ce se va mai intampla, oare unde imi vor fi gandurile...
Niciodata nu voi avea destul timp....
Nu voi avea destul timp pentru ce? poate daca as stii sa pretuiesc fiecare clipa pe care o am as vedea ca am timp suficient, doar sa vreau.
Nu voi avea suficient timp sa cunosc oamenii? poate ca nici nu vreau, cu cat ii cunosti mai bine cu atat mai mult parca nu ii cunosti.
Sunt inca un copil, si nu vreau sa ma despart de asta, nu vreau sa las copilul din mine sa plece desii cred ca l-am cam pierdut. Omul matur isi face din ce in ce mai mult loc in sufletul meu, omul satul de oameni isi face si el tot mai mult loc...

-Hey copile, te rog nu pleca, ramai cu mine, mai stai putin te rog...doar o clipa... cat o viata...

Esti...

Esti un vis
...O parte din cuprins.
Esti furtuna din zilele toride,
Ploaia din zilele cu soare,
Nisipul fierbinte de sub picioare,
Lacrima de pe obraz ce curge agale.
Esti in toate cuvintele pe care le-am rostit
...In toate gandurile pe care le am
Si le-am avut.
Esti aerul pe care uneori il tin in piept
Si nu mai vreau sa ii dau drumul.
Esti floarea care aduce primavara
Si vantul care adie usor prin parul meu
...Parfumul de tei si visele lui.
Esti in toate stele de pe cer
Esti inceputul care va venii
Nu stiu cand, unde si cum
Dar stiu ca va venii.
Esti zapada alba care stiu ca va cadea.
Esti aerul de dimineata si soarele de seara.
Esti tot ce vreau si ce nu vreau
...Tot ce am si ce nu am
...Tot ce vad si ce nu vad.
Esti sunetul dulce al plansului meu
Si vocea calda a tacerii
In mijlocul marii.
Esti inima pe care lumea mea o are
Esti gandul de dimineata si cel de seara.
Esti zambetul pe care uneori il uit
Si atingerea care ma face sa tresar.
Esti zambetul ce ma umple
Si golul plin de unde fiorii isi fac loc
Esti tot ce este mai frumos...
Esti insasi viata.

Zambeste!

Hainele tale pe jos,
Trupul tau intins pe patul meu,
Sufletul meu pus in mainile tale,
O frunza nu tocmai uscata
Ma fac sa inchid ochii
Si sa dau drumul la vise.

Lupta, compromisuri
Alb, negru, flori, veselie,
Copii, bucurie...
Fluturi si soare.

Zambeste!
Pentru fiecare stop de ploaie
Pentru fiecare pas pe care il faci.
Pentru fiecare gand pe care il ai.
Zambeste!
Pentru ca tocmai ti-am sarutat sufletul.

VIs

Vis ce ma chinui neincetat
Si-mi smulgi din brate tot
Si-mi pui durere.
Vis ce crezi ca totul e al tau
Lasa-ma sa uit de tine...
Vis ce-n verde te-ai colorat
Si inoti in marea mea de ganduri,
lasa-mi sufletul sa traiasca.
Vis ce imi zambesti sfios
Si ma vrajesti cu magia ta
Ma duc in infinitul crud
Al vietii mele.

Dor...

Cerul e portocaliu si soarele albastru
Florile tocmai au inviat
Pixul cu care imi scriu pe suflet
S-a terminat...

Sunt o parte din lacrima ta,
O parte din zambetul tau,
Lumea ta...
Marea din fata declanseaza furtuna
Nisipul imi incalzeste pielea
Si ma topeste de dor.

Vino si ia-ma in brate,
Tine-ma de mana si asculta-mi inima.

Shhh...

Shhh... nu spune nimic...
Asculta doar...
Pasiune, dorinta...
Shhh... liniste
Sa imi pot auzii gandurile,
Sa pot soptii lumii ca sunt aici
Shhh...poate ma strigi in soapta
Si vreau sa iti aud vocea.

Cateva cuvinte cu pleoapele inchise...

Stau si ma privesc...uneori parca nu sunt eu, uneori parca nu am culoare si nu am sens, alteori ma regasesc si simt ca as putea face orice...
Imi este atat de dor...
Cea mai urata cladire,cartofi prajiti,cuvinte, priviri ascunse, priviri pline de dorinta, ceai, dorinta ascunsa a unui sarut, vise, ganduri, iubire, sentimente necunoscute, dorinta, pasiune,saruturi, imbratisari, mesaje fierbinti,certuri, cuvinte aruncate, impacare si promisiuni...
Imi vin atat de multe in minte acum si totusi atat de putine...
Deeeeci....si punct. si de la capat... Vreau tot ce nu se poate avea, vreau ca luna sa aiba parul lung si cret, vreau ca soarele sa rada in hohote, vreau ca zapada sa nu se topeasca in palma mea, vreau...
Vreau tot si in acelasi timp nimic, vreau sa zbor dar imi este frica sa nu cad, vreau sa fug pana la tine in picioarele goale...Vreau sa pot intinde mana si sa te tin langa mine pentru o viata, in fiecare secunda, in fiecare moment al vietii noastre, vreau cerul sa ne fie prieten, vreau marea intreaga doar pentru noi si plaja toata in bratele noastre...o lume fara ganduri si plina de iubire, o lume a noastra...
-Dormi?
-Nu.
- Ma bucur, pentru ca vroiam sa te aud...

Tin cerul in brate
Si ma joc cu norii mari si grei.
Tin gandurile in maini
Si ma intreb daca sa le dau drumul...

Cateva cuvinte

Dupa un somn cu vise cumplite, m-am trezit la realitate, simt o liniste ciudata, nu am mai simtit asta de ceva timp, acum sunt linistita, departe de o lume care imi pare din ce in ce mai straina, departe de tot...
Linistea ce a pus stapanire pe mine este atat de placuta, imi da senzatia ca as putea face orice, as putea sa zbor pana la nori si sa cobor inapoi, as putea sa aduc muntii mai aproape pentru a ma cufunda in zapada atat de calma, sa o rog sa imi imprumute si mie din calmul ei...
Desii afara este atat de urat, in lumea mea incepe sa rasara soarele, nu stiu cat il va tine, dar sper sa ramana acolo pentru ...o eternitate....

La multi ani,!

La multi ani, Iuly!
A mai trecut un an,
S-a mai scurs o parte din viata ta,
S-au mai scurs clipe uitate si clipe frumoase,
Ce va aduce noul an?
Cine stie...
Poate fericire, poate lacrimi...poate...
La multi ani!

Ce-mi doresc?

CE-mi doresc?
Sa pot sa zbor fara frica,
Sa pot sa visez fara sa imi fie teama
De ziua de maine.
Sa pot sa vorbesc fara sa ranesc,
Sa pot sa zambesc
Chiar si atunci cand nu am chef,
Sa pot sa te tin langa mine
Pentru o eternitate de acum,
Sa pot sa inchid ochii
Si sa primesc un sarut
Pe neasteptate...
Ce-mi doresc?
O viata fara ganduri
Fara iluziii,
Doar cu realitati frumoase,
Doar cu ganduri si vise implinite,
Ganduri de seara si ganduri de dimineata
Pline de fericire.
Un sarut in fuga
Si o atingere ...
Si.... ma opresc.

Umbra

O umbra se intinde pana la mine
Ma prinde de mana si ma trage usor.
Ganduri de sticla ma acopera
Incerc sa le dau la o parte,
Dra fiecare ciob lasa o rana.
Papusa de portelan priveste sfios
La intreg tabloul...
Umbra ma trage din nou,
Ma duce sigura catre nicaieri
Iar eu o urmez cuminte.
Soarele incearca sa sopteasca ceva
Dar norii ii fac semn sa taca.
Ma indrept catre o alta viata...
Umbra care ma tine de mana
E umbra mea...
Ma las purtata de val
Vreau sa ma trezesc cu soarele pe fata
Si nisip pe picioare
Vreau sa ma trezesc cu vise purtate pe brate
Si ganduri 1000...
Si umbra mea tinandu-ma de mana.