Drumul catre nicaieri...: AM PLANS...

vineri, 19 decembrie 2008

AM PLANS...

Am plans azi...am plans mult... si inca as mai plange...lacrimi mai am suficiente, dar nu mai am energie...
Azi mi-am vazut, mai bine spus revzaut, intreaga mea viata...copilaria...adolescenta... prima iubire adevarata...primul sarut...am revazut totul...
Am simtit tristeze dar si fericire, am simtit caldura insa in acelasi timp un cub de gheata imaginar si-a facut loc, usor pe spatele meu...

Mergeam pe strada pe care acum cativa ani in urma paseam...de cele mai multe ori trista... si singura... acum ma simteam la fel, departe de tot ce a insemnat viata mea in ultimi ani, in ultimele luni...departe de cei care au insemnat viata mea in ultima periaoda...
Prea multe amintiri ... prea multe sentimente traite le-am regasit...nu mai reusesc sa le deslusesc si sa le separ...
Am plans...am plans mult azi...si inca as mai plange...

Vad brazi...oamenii cumpara brazi...vine Craciunul...anul acesta nu voi avea brad...cel putin nu unul adevarat...bradul meu...

Mi-am amintit si am plans din nou....

2 comentarii:

gabrieladan20 decembrie 2008 la 10:32
Ti-e dor... si e normal. Anul acesta nu vei avea ce ai avut anul trecut si la fel va fi si de acum inainte, dar depinde doar de tine cum sa faci anul asta mai bun decat toate celelalte.
Stiu, nimic nu se compara cu un brad adevarat, care miroase a proaspat si verde, dar sunt multe lucruri care tin de Craciun, nu doar bradul.
Nu mai plange ca se ineaca soriceii. Zambeste ca totusi vei avea ce impodobi, sub ce sa pui cadouri si sub ce sa te intinzi ca sa vezi jocuri de lumini diferite in fiecare an. Zambeste cand sti ca vei primii cadouri de la Mos, care e prea batran acum si nu mai stie ca am crescut si ca asteptarile noastre sunt altele. Zambeste pentru ca sti ca prin asta vor zambi si ceilalti in jurul tau si sti foarte bine ca asta te face sa te simti un om mai bun. Zambeste ca dimineata sa fie altfel mereu. Zambeste cand vezi toate absurditatile din jurul tau si gandeste-te ca tu inca ai ramas neatinsa, poti zambi vanzatoarei la cumparaturi chiar daca ai stat 20 min la coada si esti foarte obosita si vanzatoarea e foarte morocanoasa.
Zambeste pentru cele mai simple lucruri care te fac sa plangi si vei plange de fericire ca le ai sau ca au facut parte din tine.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Iuly20 decembrie 2008 la 10:57
Gaby, asta fc in fiecare zi...incerc sa zambesc pentru toate lucrurile nici si simple...doar ca uneori, inevitabil te ia tristetea...si cazi intr-un butoi cu melancolie...iti amintesti de toate lucrurile din viata ta, de pana acum, si atunci...plangi...plangi din suflet...dupa care iti revi, bineinteles la starea obisnuita ;))
Multumesc!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

...

CITATE PAULO COELHO

Problema mea sunt eu însumi.

Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti.

Viaţa este foarte rapidă, îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în câteva secunde.

Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm seama la nimic din toate acestea. Nu pricepem că El se află oriunde Îl lăsăm să intre.

Războinicul ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit întotdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.

Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun.

Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.

Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.

Cine e înţelept este înţelept doar pentru că iubeşte şi cine e nebun e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.

Când nu mai ai speranţă n-are rost să-ţi iroseşti puterile luptând cu imposibilul

Da, asta era libertatea: să simtă ce-şi dorea, indiferent de părerea altora.

Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi, fără excepţie, au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri.

Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă.

Războinicul luptă uneori cu cei pe care-i iubeşte.