Nimic!!!!!!!!

Mergeam azi pe strada...o aglomeratie de nedescris, aveam impresia ca ma sufoc, parca toata lumea se stransese in jurul meu, si incerca sa imi ia aerul. Am incercat sa merg mai repede, din ce in ce mai repede, dar aveam impresia ca , cu cat imi doresc sa ajung mai repede acasa, intre cei 4 pereti ai camerei mele care urmau sa ma protezeje, cu atat ma miscam mai incet...
Mergeam... si la fiecare pas aveam impresia ca o bucata din mine se pierde, ca ramane in urma... aveam impresia ca ma scurg...putin cate putin...
Imi doream ca pamantul sa ma inghita, sa ma traga inauntru si sa ma tina acolo ascunsa pentru un timp sau pentru o eternitate... L-am rugat cu toata puterea mea, dar se facea ca nu ma aude, era nepasator la strigatele mele, nepasator la durea si la lacrimile mele...nepasator fata de mine...
Am continuat sa merg ... cu privirea in gol...cu lacrimi in ochi...cu durerea mea...
Ziua de azi a durut...si a durut tare...au durut niste cuvinte fara sens, niste cuvinte care exprima plastic un gand, sau poate ca il exprima doar pe jumatate, sau chiar deloc...
Ma gandeam ca poate uneori e mai bine sa taci si sa fi solitar, imun la sentimente... in felul acesta nu ai face rau nimanui, nu ti-ai dori sa mori atunci cand cineva iti vorbeste despre faptul ca i-ai inselat asteptarile, sau cand cuvintele tale au ranit desi tu nu vroiai asta...
Imi venea sa-mi ucid proprile ganduri care de aceasta data zburau necontenit...si nu ma lasau in pace... am vrut sa-mi ucid propriile cuvinte care oricum nu mai ieseau acum... nu vreau sa mai simt nimic! Nu vreau sa mai zic nimic!!! Nu vreau sa mai fac nimic!!!

Acum nu ma poate face nimic sa ma simt mai bine... nimic!!!