vineri, 26 decembrie 2008

Astazi...e seara in care am murit...

M-am hotarat in seara asta sa imi ucid sufletul de copil...
sa-mi ucid gandurile...
visele...
cuvintele...
sa ucid tot ce se gaseste in mine...

De ce? pentru ca astfel nu vor mai face rau nimanui!!!


5 comentarii:

  1. Lipsa lor va face infinit mai mult rau decat ar putea face ele! Absenta ta va lasa un gol imens, o rana adanca ce nu va avea cum sa se vindece. Esti furioasa, nu stiu exact de ce... E bine sa arzi toata furia insa daca nu ai grija vei arde si tu si cei care te iubesc... Asa e de usor sa fugi si sa nu vezi ce lasi in urma ta, sa nu-ti dai seama cat de mult ti se va simte lipsa... La toate exista rezolvare, oricat de rau pare la inceput, nimic nu este iremediabil.

    TE IUBESC Iuly!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. La un moment dat in viata mea am inteles ca cineva te poate parasi chiar daca ti-a promis ca niciodata n-o sa te lasa "a nimanui". Mai tarziu mi-am dat seama ca depinde doar de tine daca se va intoarce la tine. Sa nu clacam, mi-am zis!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cineva nu te paraseste daca a zis ca nu te va lasa a "nimanui"...chiar daca la un moment dat o spune...sau poate nu o spune...chiar daca o gandeste...o gandeste pentru ca vrea sa-ti fie bine si nicidecum sa te raneasca... uneori ma gandesc ca suntem doar niste trecatori prin vietile altora...poate...dar cu toate astea uneori poti face foarte mult rau cu iubirea ta... la fel fac si eu...

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu inteleg. De ce trebuie sa gandim asa? Si eu am omorat copilul din mine de nenumarate ori, adica... l-am adormit, ca nu aveam curaj sa ucid. Credeam ca daca sunt altfel poate o sa ma iubeasca lumea mai tare, ma vor aprecia mai mult. Si cat timp am incercat schimbarea asta la mine, am fost invizibila pentru ceilalti si s-au indepartat de mine. Cand am inceput sa fiu eu, cand m-am saturat sa ma prefac, printre randuri am inteles ca le-a fost dor de mine sau ca nu stiau ca eu sunt ASA!
    Poate nu am prins eu ideea textului, poate ca e bine din cand in cand o schimbare, dar nu-ti ucide copilul din tine. Nu omori ce te face speciala si unica. Si iubirea? Traieste-o! Lasa gandurile si risca! Merita... chiar daca nu tot timpul dureaza o viata.

    RăspundețiȘtergere
  5. Gaby...cred ca intr-un monent de cadere cu toti spunem ca facem asta, ca ne schimbam...dar se intampla doar in acel moment de "cadere in gol"...cand totul revine la normal...ne dam seama ca nu e chiar asa de rau...
    Mi-am dat seama ulterior ca fara copilul din mine nu as putea deloc sa traiesc...nu as mai avea nimic...el ma tine in viata...el si iubirea mea...

    RăspundețiȘtergere